Vremurile tulburi scot la lumina aduceri aminte la fel de intunecate.

 

Bunicul este "epurat" din Militie pentru o perioada. Desi i se propune sa fuga in strainatate sau sa se "recicleze", el refuza si, invitat de un fost colaborator, pleaca sa isi petreaca "vacanta" intr-un sat transilvanean. Acolo isi da seama ca in jurul lui se intampla lucruri ciudate. Un barbat este pedepsit, sau se autopedepseste, sa stea pe un morman de balegar, iar satenii sa-l scuipe in fata pentru pacate din trecut. Amintirea masacrarii in acele locuri a mii de soldati romani in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial in urma unei tactici militare gresite, voit sau nu, umbreste inca vietile satenilor. Incet, Bunicul reuseste sa aduca la lumina secrete dureroase din vremea luptelor pentru eliberarea Transilvaniei.

 

Petre Salcudeanu s-a nascut la 8 septembrie 1930, in localitatea Gligoresti, judetul Cluj. A absolvit Facultatea de Critica si Literatura din Moscova si Facultatea de Filosofie din Bucuresti. Scriitor, scenarist, membru fondator al Uniunii Scriitorilor din Romania, fost director general al Studioului ci-nematografic Bucuresti, fost presedinte al CNC, Salcudeanu s-a implicat si in viata politica, fiind deputat in legislatura 1992-1996 si ministru al culturii in 1993.

A fost unul dintre cei mai populari scriitori romani de carti politiste, dar si un scenarist apreciat.

A semnat scenariile filmelor Rascoala (1965), Cu mainile curate (1972), Ultimul cartus (1973), Toamna bobocilor (1975), Bunicul si doi delincventi minori (1976), Iarna bobocilor (1977), O lacrima de fata (1980), Munti in flacari (1980), Bunicul si o biata cinste (1984), Primavara bobocilor (1987), Priveste inainte cu manie (1993), Dulcea sauna a mortii (2003) etc.

In 1980, a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Biblioteca din Alexandria. Printre cartile sale de succes se numara si Prea cald pentru luna mai (1967), Cina cea de taina (1984), Judecata de Apoi (1987), Ochiul si marea (1989).