In Biserica Rusa a secolului al XVIII-lea, saracite si injosite de dispretul si opresiunea elitelor luministe, manastirile ajunsesera cuiburi ale unui formalism lipsit de suflarea vie a Duhului Sfant: dar in acest intuneric al decaderii si al uitarii, stravechea predanie a a staretiei invie printr-un sir de oameni trimisi de la Dumnezeu, intre care cel mai tainic si mai uimitor este, poate, Cuviosul Teodor de la Sanaxar.

 

La numai 25 de ani, mandrul aristocrat dintr-un regiment de elita al garzii imparatesti fuge in codrii din nordul Rusiei, unde traieste singur, ani de zile, in pustnicie. Ce fiinte ceresti l-au indrumat in nevointa lui mai presusu de fire? Aceasta ramane o taina dumnezeiasca; un singur lucru stim: ca din pustie a iesit, fara sa aiba inca tunderea in monahism, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos (Efes. 4,13). 

 

Cartea de fata va infatiseaza, pentru prima oara in limba romana, vaata si povetele acestui invatat de Dumenzeu, care alaturi de Nazarie de la Valaam, de vasilisc si de ucenicii Cuviosului Paisie Velicikovski este unul dintre cei prin care Dumnezeu a lucrat miraculoasa renastere a staretiei ruse, ajunse la apogeu in vremea de inflorire a Optinei.