Ideile cărții sunt generoase, umaniste, povestea este construită în jurul unui bătrân japonez care are o colibă în vîrful unor stînci care sunt adesea folosite de sinucigași, iar el încearcă să-i convingă să renunțe la intențiile lor autodistructive. Pe parcursul cărții sunt prezentate poveștile de viață ale mai multor personaje, subliniindu-se importanța ajutorului și atenției care trebuie acordate și celor din jur nu doar propriei persoane. Se și citează la un moment dat din Talmud: "Cine salvează o viață salvează lumea întreagă ". orice lucuru bun cât de mic contează, orice gest pozitiv contează, unul dintre sinucigași e salvat fiind îndemnat în loc să se sinucidă din cauza vinei pe care și-o atribuia pentru moartea celui mai bun prieten, să salveze o altă viață sau să ajute alți oameni pentru a-și răscumpăra respectiva vină. Aceată idee e similară cu cea din filmul Dă mai departe unde un copil propune o schemă piramidală nu de câștigat bani ci de făcut și de dat binele mai departe. Acestea fiind spuse, stilul literar lasă foarte mult de dorit, cartea este scrisă scolărește, cu multe stângăcii de exprimare, didacticistă și voit educativă. E o carte plină de bune intenții dar nu reusește să se ridice și artistic la înălțimea lor. Iar tipologiile personajelor sunt foarte conformiste și "la modă" în toate filmele americane: omul de presă foarte ocupat care nu are timp de familie, adolescentul grăsuț dar talentat la desen terprizat de colegi, artista cu Alzheimer, etc. cartea e scrisă mai degrabă în stil jurnalistic decât literar, și simplist pilduitor; poate că așa însă ajunge la mai mulți oameni, e pe intelesul tuturor.

Mi-a placut, as mai citi carti de acelasi autor

Imi imaginez cartea citita in perioada Craciunului, are un *faithinhumanityrestored, un optimism discret care iti da o stare de bine. O recomand!

Faptul ca aceasta poveste este reala, sau cel putin inspirata de realitate ii ofera un mister aparte. Este usor de citit, o recomand oricui!

O carte usor de citit, dar cliseica. Traducerea în limba română mi se pare lacunara pe alocuri.

O carte de citit cand îți rezervi puțin timp pentru tine. Inca nu e terminată,dar începutul e promițător. Revin cu un mesaj când termin.

E mai mult o carte de dezvoltare personală, o pledoarie pentru o viața simpla și orientata către bine. Pentru existența tumultoasa a contemporanilor, o astfel de carte mai îndreaptă puțin lucrurile. Păcat ca, apărută la respectabila editura Humanitas, volumul are multe greșeli de tipar.

Bucuria cartilor scrise de Miralles si partenerii sai sunt deja cunoscute cititorilor familiarizati cu stilul sau, cu indemnurile catre o viata simpla, cu bucurii mici si traire a timpului prezent. In aceasta carte gasim o data in plus argumente pentru pretuirea vietii, pentru regasirea echilibrului si impacarea cu durerile care ne macina. Toate se petrec sub bagheta unui personaj cu rol de protector, de sfetnic si de prieten la nevoie.

O carte plină de înțelepciune, despre viață și a trăi. Când crezi că toate drumurile s-au înfundat, există de fapt o soluție, aceea de a îndrăzni să crezi că viața este mai mult decât știi sau ești dispus să accepți, că este un dar prețios ce nu poate fi risipit ușor.

Citind cartea, poți fi, pe rând, cel care are nevoie să fie salvat ori salvatorul. Din punctul meu de vedere, fiecare clipă a vieții este prețioasă. Depinde doar de noi să valorificăm acest dar.

Astepti parca sa mai apara câteva povesti despre oameni încercați de viață. Eroul principal este prezent in carte prin povestea lui dar și prin poveștile celor pe care îi salvează. Pretextul cu ceaiul băut la marginea lumii te poate duce cu gândul la o comunicare între oameni, o comunicare simplă care se desfășoară oriunde, dar care este extrem de importanta. A asculta si a-l face să vorbească pe cel din fata ta este o artă pe care numai unii o posedă.