Un fiu. Un roman considerat a fi noul Micul print

Protagonistul acestui roman este un copil cu totul deosebit. Pe nume Guillermo, alintat Guille, traieste doar cu tatal sau, Manuel, intrucat mama, de profesie stewardesa, a plecat la munca in Dubai. Tocmai a ajuns la o scoala noua, iar singura lui prietena este Nazia, o fata pakistaneza. Pare un copil fericit, un copil anormal de fericit, dupa opinia dirigintei sale, Sonia. Cand aceasta il intreaba „Ce vrei sa fii cand ai sa te faci mare?", Guille raspunde ca vrea sa fie Mary Poppins. Toate acestea o vor face pe Sonia sa ceara sprijinul Mariei, consilierul scolar, pentru a o ajuta sa descopere ce se ascunde sub acea fatada a fericirii lui Guille.

 

Alejandro Palomas (nascut in 1967 in Barcelona) detine o diploma in filologia engleza si un master in poezie la New College din San Francisco. A publicat, printre altele, romanele El tiempo del corazon, pentru care a fost numit Fnac New Talent, El secreto de los Hoffman (finalist al Premiului Novel Torrevieja 2008 si ecranizat in 2009), El alma del mundo (finalist al Premiului de primavara, 2011).

Fragment din volumul "Un fiu" de Alejandro Palomas:
 

"IN UNELE DUMINICI ma duc cu tata la film, dar doar dupa-amiaza, pentru ca dimineata este inchis. Inainte sa plece, cu mama ma duceam rareori, pentru ca ei ii placea mai mult sa se joace de-a tot felul de jocuri si sa vada filme pe calculator. Facea floricele la cuptorul cu microunde si apoi le dadea cu unt si ne asezam amandoi pe canapea, cu patura cu desene magice pe care scrie „madeinturkey" si pe care a adus-o odata dintr-un loc care se numeste Istanbul, care nu este Pakistan, desi tata spune ca acolo toti barbatii poarta mustata si femeile seamana cu mama Naziei, pentru ca li se vad foarte putin fetele.

Preferatele mamei sunt filmele in care se canta tot timpul, mai ales cele cu femei blonde. Ii plac mult, dar cel mai mult si mai mult, Sunetul muzicii, pentru ca apare Mary Poppins deghizata in calugarita, pe care o mai cheama si Maria, desi copiii familiei Trapp nu stiu asta, pentru ca, fireste, cum sunt din Austria, este mai bine asa, ca sa nu-i calce cu masinile lor cenusii nemtii, care sunt cei rai. De asemenea, ii place mult de tot si un film foarte comic ce se numeste Nunta lui Muriel si in care este vorba despre o fata grasa, plina de pistrui, care locuieste in Australia si care are prietene foarte rele, pentru ca sunt frumoase, iar ea, nu. Mama stie toate cantecele si, in unele duminici, cand tata nu era acasa, pentru ca la ora aceea se ducea la sala de gimnastica sau uneori la fotbal, ne scoteam pantofii, ne urcam in picioare pe canapea si cantam si dansam pe melodia Mamma mia, la fel ca Muriel si prietena sa, cu perucile si costumele argintii asa, spate in spate. Mai sunt si alte filme care mamei ii plac mult, unele pe care ea le numeste „clasice", dar care pe mine ma plictisesc, pentru ca, fiind vechi, nu sunt colorate, si mai e si filmul meu preferat, care-i place mult si mamei, iar tatei nu si care se numeste Billy Elliot.

Mama spune ca Billy seamana putin cu mine. Ma rog, putin mai mult, pentru ca si mama lui Billy este tot englezoaica, desi eu nu stiu sa dansez foarte bine si s-ar putea sa nu mai invat niciodata. Anul trecut, de ziua mea, i-am rugat pe tata si pe ea sa ma inscrie la o scoala de balet care se afla dincolo de piata, la fel ca Billy, dar in spaniola, iar mama s-a bucurat foarte mult si a aplaudat asa, o data, de doua si de trei ori, dar tata a zis:

- Hmm... mai vedem.

Iar asta inseamna ca nu. Stiu pentru ca a mai spus asta si cand mama a vrut sa pastreze cainele doamnei Arks, fiindca ea era prea batrana ca sa mai aiba grija de el, iar in cele din urma l-a luat nepoata ei la tara.

Dar de cand mama a plecat, nu ne mai uitam niciodata la filme cu patura. Acum ne ducem la un cinematograf care se numeste Multisala si tata cumpara floricelele de la un bar, desi mie nu-mi place prea mult, pentru ca nu vad. In plus, in filmele acelea nu se canta niciodata, iar eu cred ca tata se plictiseste, pentru ca se uita intruna la telefonul mobil si trimite mesaje.”