Cartea de fata a fost redactata precum o declaratie, fara sa recurg la imaginatie. Am apelat la memorie, la biblioteca amintirilor. Am preferat sa fiu captivul ei, decat stapanul unei realitati sumbre, avand in vedere ca am scris in pandemie. Cand asupra tuturor plana perspectiva bolii si a mortii, am scris aceasta lucrare ca pe un testament sub forma de memorii sau invers, o carte de memorii sub forma de testament. Am vrut sa las fiului meu o imagine a societatii in care a trait tatal sau. Mi-as fi dorit sa o fi redat mai vesel, dar nu eram sigur ca voi prinde si varsta senectutii, cand se astern pe hartie toate amintirile. - Sorin Negruti