De la inceputul si pana la sfarsitul cartii, dragostea, ca un soare stralucitor imprastie norii grei de pe insula durerii, rasadeste flori in ghivece si in curti, matura, pregateste supe si creme dulci pentru bolnavi, spala si leaga rani, organizeaza sarbatori, aprinde lumina, daruieste speranta si optimism, se roaga.  Si la sfarsit, dragostea descopera si aduce in insula Spinalonca binecuvantatul medicament care vindeca bolnavii, si care se intorc la casele lor.

Nu, nu numai ca am plans citind aceasta indureroasa istorisire a Ingerului ranit, in care toate personajele sunt adevarate si o parte din ele traiesc printre noi, dar m-am si bucurat.  M-am bucurat si am slavit pe Dumnezeu pentru marele si nepretuitul dar al dragostei pe care l-a dat oamenilor, si care numai acesta singur face viata noastra vrednica sa fie traita.