Cynthia Brightly, o fermecatoare tanara a lumii bune, se vede nevoita se paraseasca Londra din cauza unui scandal si sa-si gaseasca un sot la petrecerea organizata de familia Redmond inainte ca intreaga Anglie sa afle despre decaderea ei. Din nefericire, zvonurile despre logodna ei rupta si despre iubitii care se dueleaza pentru ea au ajuns la urechile lui Miles Redmond.
    Miles pusese candva ochii pe Cynthia, pe vremea cand ambitioasa tanara se considerase prea buna pentru a-l accepta ca pretendent pe cel de-al doilea fiu al familiei, care n-ar fi avut drept la mostenire. Insa acum lucrurile s-au schimbat radical: ca urmare a disparitiei fratelui sau, a devenit mostenitorul imensei averi a familiei - un burlac eligibil si mult mai sigur pe sine.
    Miles cade la invoiala cu Cynthia: nu dezvaluie secretele ei scandaloase, o ajuta sa isi gaseasca un sot printre cei prezenti la petrecerea organizata de familia lui, iar ea ii da in schimb… un sarut. Desi are ceva indoieli, ea accepta in cele din urma. In definitiv, ce rau poate face un sarut? Si totusi, Cynthia e pe cale sa descopere ca un simplu sarut poate descatusa o pasiune ravasitoare – si ca Miles Redmond este, cu siguranta, un iubit ca nimeni altul.

    Fragment din romanul "Un iubit ca nimeni altul" de Julie Anne Long:

    “Miles indrepta lucrurile. Cynthia putea sa spuna ca prinderea in cursa a unui sot nu era un joc pentru ea. Dar Miles putea sa-si indeplineasca promisiunea de a indrepta lucrurile doar daca se uita la totul ca la un joc. Asa se asigura ca mintea ii era complet ocupata. Isi permitea sa joace la cacealma sau sa minta.
    Si ca sa le faca pe toate, Miles isi aminti ca era un barbat care putea sa se uite cu o detasare fascinanta la o planta carnivora, de inaltimea fratelui sau mai mic. Se minuna de specia, istoria si dieta ei, o desena in detaliu, nu se temea niciodata de ea si nu o ridica in slavi. Totul, insista el sa isi aminteasca - veneratia, frica - avea parti componente si o origine. Totul putea sa fie inteles daca era examinat, demistificat.
    Nu era deloc nevoie sa iei in considerare sentimentele.
    Nimeni nu trebuia sa afle vreodata ca Miles descoperise ca avea inima. La urma urmei, nu era pe cale sa trimita o hartie la Royal Society prin care sa vorbeasca despre o asemenea descoperire.
    Nu mai simtise niciodata cu atata infrigurare nevoia de a-si atinge scopul si avea doar o saptamana la dispozitie ca sa duca totul la bun sfarsit.
    Dar, dupa cum prea bine spusese, cand isi punea in gand sa faca ceva, nu dadea niciodata gres.
    Isi incepu atacul chiar in seara aceea.
     - Tiganii nu v-au ghicit viitorul cat au stat aici? ii intreba pe Jonathan si pe Argosy intr-o doara in timp ce jucau biliard.
    Ambii fura surprinsi, dar foarte multumiti sa il aiba partener de activitate.
    - Vai, ba da, confirma Argosy. A fost foarte straniu. Stiu lucruri tiganii astia.
    Jonathan pufni.
    - Zece copii! mormai el suparat.
    - Prostii! Trebuie sa fii nebun. Am mai si dat bani frumosi pe ghicit.
    - Eu am dat bani frumosi pentru asta, il corecta Argosy. Hai, loveste, Redmond!
    - O sa ai zece copii, Jonathan?
    Miles era chiar surprins de toata povestea.”
    - Nu! Fratele lui parea ingrozit.
    - A fost acolo si neghioaba de fiica a doamnei Heron? intreba Miles cand ramase langa masa, asteptand ca fratele lui sa loveasca.
    Argosy se intoarse spre el usor defensiv. Dar oricum, printre barbatii mai tineri, Miles era un fel de autoritate in toate domeniile, asa ca sovai sa i se impotriveasca prea apasat.
    - Nu sunt deloc sigur ca e o neghioaba, batrane. Stia o gramada de lucruri care pareau adevarate.”