Romanele lui Martin Suter sunt traduse in peste douazeci de limbi.

Dupa cateva zile in coma profunda, Fabio Rossi deschide ochii intr-o rezerva de spital. Tanarul jurnalist nu-si aminteste cand si cum a primit lovitura la cap care l-a adus la urgente, nu stie cine este tanara de la capataiul lui, desi ea spune ca ii este iubita, si nu are habar ce i s-a intamplat in ultimele cincizeci de zile. Fabio banuieste insa ca evenimentele recente – care vor fi fost ele – pot avea legatura cu ultima investigatie jurnalistica. Dar si aceasta ramane un mister, pentru ca laptopul ziaristului e curatat de date. Fabio spera sa lamureasca ciudatul blackout cu ajutorul apropiatilor: doar ca Norina, fosta iubita, nu mai vrea sa-l vada, iar Lucas, prietenul cel mai bun, il sfatuieste sa lase lucrurile asa cum sunt. Perseverand, va afla Fabio ce se ascunde in spatele acestei schimbari inexplicabile a realitatii? Nu cumva s-a schimbat el insusi intre timp?
Fragment din roman:

"Ajunse in locuinta incins si epuizat. Neinsemnata diferenta de altitudine dintre zona lacului si Amselweg il sleise de puteri. Era zapuseala. Pe cer se adunasera nori uriasi. Puteai spera ca prevesteau o furtuna.
Facu un dus rece, isi schimba imbracamintea si se instala cu agenda si carnetul cu spirala la birou.
Ce proiect de seama il preocupase oare? Sarah credea ca ar putea fi cumva legat de povestea mecanicilor de locomotiva.
Scoase de sub birou punga de la Box! cu lucrurile aduse de la redactie si le randui pe masa. Reciti inca o data, cu multa atentie, reportajul sau dedicat mecanicilor de locomotiva din Sonntag-Morgen.
Era evident ca se lasase prea lesne captivat de Erwin Stoll, mecanicul cel tanar. Ii rezervase mult spatiu si-si luase drept laitmotiv punctul lui de vedere, ca a te arunca in fata trenului era semnul unei lipse de consideratie pentru mecanic. Din aceasta perspectiva ii intervievase pe toti ceilalti. Sarah avea dreptate: nu era textul lui cel mai izbutit.
Printre lucrurile de la redactie se gaseau si cateva casete audio. Pe una scria E. Stoll. O introduse in micul sau casetofon.
Se auzi vocea limpede a lui Stoll. Vorbea repede si agitat si nu-l lasa niciodata pe Fabio sa-si formuleze pana la capat intrebarile bine cumpanite.
Dintr-odata totul ii reveni in minte: apartamentul de trei camere dintr-un cartier de blocuri de la marginea orasului; fetita de doi ani care sedea pe divan langa taica-sau si rontaia biscuiti; nevasta-sa, care-si luase un al doilea serviciu ca ingrijitoare de bloc si care spala scara, purtand blugi si un maiou innodat deasupra buricului; posterele cu Willie Nelson, Jim Reeves, Stonewall Jackson si cu alte staruri de muzica country; cizmele de cowboy din imitatie de piele de sarpe purtate de Stoll, care statea relaxat, picior peste picior.
Fabio incerca sa se concentreze asupra monologului lui Stoll. Dar mereu ii aparea in fata ochilor imaginea Norinei, stand in mijlocul acelei mari de flacarui si stingandu-le una dupa alta, cu un aer pios.
Daca Sarah nu i-ar fi spus „Nu sunt sigura daca macar a inceput cu adevarat ceva", el nu s-ar fi dus pe platoul de filmare. Ii interpretase vorbele drept indemn de a nu renunta inca la Norina. Dar indiferent pe ce temeiuri se va fi bazat Sarah cand si-a lansat observatia, nimic din purtarea Norinei nu parea s-o confirme. Nu i se paruse nicicand mai frumoasa. Dar n-o simtise nicicand atat de rece.
Fabio incerca sa si-o imagineze pe Norina cu Lucas. Oare faceau aceleasi lucruri pe care le facusera si ei doi? Sau altele? Mai excentrice? Mai eliberate de tabuuri? Le faceau mai des? Era mai frumos pentru Norina? Era Lucas... era Lucas mai bun decat el? "