Cu un stil unic in care lirismul, violenta si simtul subtil al umorului se completeaza perfect, Tennessee Williams a revolutionat teatrul modern, spulberand conventiile si devenind unul dintre cei mai influenti dramaturgi americani. Temele lui preferate – alienarea, singuratatea, iubirea, sexualitatea – se regasesc in fiecare dintre cele trei piese reunite in acest volum, intr-o marturie sincera si convingatoare asupra rezistentei umane in fata suferintei. Personajele ies din zona de confort artificial in care se refugiasera si se vad nevoite sa-si infrunte temerile si slabiciunile, pornind pe o cale ce poate duce oriunde, de la nebunie la dragoste.

         „Un tramvai numit Dorinta ni-l dezvaluie pe Tennessee Williams ca pe un dramaturg cu adevarat poetic, ce dovedeste o cunoastere onesta si desavarsita a naturii umane, precum si o profunda compasiune.“ The New York Times

        „Trandafirul tatuat este o piesa mai mareata decat viata insasi – o fabula, o tragedie greaca, o comedie, o melodrama –, este o scrisoare de dragoste de la Tennessee Williams catre oricine a fost sau va fi vreodata indragostit.“ The Independent (London)

        „Noaptea iguanei este ultima dintre marile piese ale lui Tennessee Williams care descriu iadul infricosator al singuratatii oamenilor.“ The New York Times

Un tramvai numit Dorinta. Trandafirul tatuat. Noaptea iguanei.
Trei piese canonice care imbogatesc repertoriul marilor scene ale lumii.
 
Fragment din cartea "Un tramvai numit Dorinta" de Tennessee Williams

"BLANCHE: Se comporta ca un animal, are deprinderi animalice. Mananca exact ca un animal, se misca, vorbeste ca un animal. Are chiar ceva subuman, ceva care nu a atins inca stadiul umanitatii. Da, are ceva de maimuta, ca in pozele din manualele de antropologie. Mii si mii de ani au trecut de atunci — si iata-l revenit Stanley Kowalski — supravietuitor al Epocii de Piatra. Aducand acasa carnea cruda a fiarelor pe care le-a vanat in jungla! Si tu... tu asteptandu-l aici. Poate ca o sa te loveasca sau poate ca o sa maraie si o sa te sarute. Daca au fost inventate saruturile. Se lasa noaptea si se aduna si celelalte maimute. In fata pesterii, maraind asemenea lui, leorpaind si mormaind si bulucindu-se. Seara lor de poker — asa se numeste sindrofia maimutelor. Unul grohaie — alta creatura insfaca ceva — gata lupta. Dumnezeule! Poate ca si noi suntem departe de a fi fost plasmuite dupa chipul Domnului, dar Stella, sora mea, de atunci si pana acum au existat unele progrese! Au aparut unele lucruri precum arta — poezia si muzica de atunci si pana acum a aparut o lumina noua in lume. Intr-o anumita categorie de oameni au incoltit sentimente mai tandre. Pe care avem dorinta sa le cultivam. Si de care trebuie sa ne cramponam, sa facem din ele flamura noastra. In marsul nostru intunecat spre punctul de care ne apropiem, oricare o fi el, spre  care ne indreptam...”Nu te lasa tarata indarat de brute!” "