Am scris de-a lungul timpului despre mai toate cartile lui Grigore Ilisei, cu exceptia volumului sau de publicistica sportiva Intr-o cabina de transmisie (Editura Stadion, 1972). Astfel am dobandit convingerea ca Domnia Sa este nu doar un autor de cursa lunga, ci si unul ce si-a individualizat scrisul pana la gratia unicitatii. Povestiri si romane, memoriale de calatorie si "fotograme" de elevat jurnalism, convorbiri pline de miez cu "oameni feluriti" - cum ar fi zis Anton Holban, precursorul lui de la Falticeni - eseuri subtile si atatea alte scrieri ce par adunate - cum ar spune el insusi tare mucalit - "intr-o desaga" plina de cuvinte.

M-am gandit la un moment dat sa-i dedic acestui scriitor tenace o carte. O monografie literara care sa-i "scaneze" oarecum opera. Apoi mi-am zis ca mult mai potrivita ar fi, data fiind inclinatia sa catre rostirea cumpanita, sa-l provoc pe vechiul si statornicul meu prieten la "oleaca de taifas" ce n-ar fi exclus sa se prelungeasca peste ceasurile programate initial... - Titus Vijeu