„Biblioteca pentru toti copiii“ cuprinde cartile de neuitat ale copilariei, capodopere ale literaturii universale, fara de care biblioteca unui copil nu poate fi completa. Colectia reprezinta un instrument de lucru esential pentru elevii de gimnaziu, punand scriitorii si operele prevazute in programa scolara de limba si literatura romana alaturi de romanele indragite de generatii intregi de copii.

 

    Fragment din roman:

 

    „CAPITOLUL XVIII

    IN TEMNITELE REGINEI 

 

    Asadar, am scos-o la capat si l-am trimis acasa pe bietul om. Tare as fi dorit sa-l pun la cazne pe calau, nu pentru ca era un slujitor care se caznea cu zel ca sa cazneasca pe altii — fiti sigur ca el nu-si indeplinea asa de bine indeletnicirea doar de florile maului ci ca sa i-o platesc pentru ca, o torturase din placere pe tanara femeie, aducand-o la disperare. O aflasem de la preotii care, din marinimie, sustineau ca gadele trebuie pedepsit. Din cand in cand, se petreceau si surprize neplacute de soiul asta, adica intamplari care dovedeau ca nu toti preotii erau vicleni si egoisti, dar ca multi dintre ei, chiar marea majoritate a acelora care slujeau printre oamenii de rand, erau sinceri si inimosi, devotandu-se alinarii suferintelor si necazurilor omenesti. Era ceva firesc, asa ca nu mi-am mai batut capul cu surpriza asta, in orice caz, nu multa vreme. De felul meu, nu prea ma, sinchisesc de lucrurile care nu se pot schimba. Surpriza insa nu-mi convenea, caci, tocmai datorita unor astfel de fapte marinimoase, se pastreaza buna intelegere cu Biserica oficiala. Nici vorba ca, trebuie sa avem o religie; cred insa ca-i mai bine ca religia sa fie imbucatatita cam in vreo patruzeci de secte independente, astfel ca sa se poata controla unele pe altele, asa cum fusese in Statele Unite pe vremea mea. Concentrarea puterii intr-un singur aparat politic nu-i ceva bun, iar o Biserica oficiala nu-i decat un aparat politic. In acest scop a si fost inventata si pentru asta a fost intarcata, dadacita si pastrata. De aceea, este dusmanul libertatii omenesti, iar binele pe care il aduce ar fi mai mare daca ar fi divizata, si risipita. Asta nu era lege si nici litera de Evanghelie; era doar o parere, parerea mea, iar eu nu eram decat un om, unul singur; deci, parerea mea nu cantarea mai mult decat cea a papei, dar nici mai putin, la o adica.”