Roman publicat initial cu titlul Cele patru vanturi.
O poveste epica si impresionanta despre dragoste si pierdere in America anilor 1930.
Texas, 1921. O perioada de abundenta. Marele Razboi s-a incheiat, bogatia pamantului pare nesfarsita, iar America se afla in pragul unei ere noi pline de optimism. Dar pentru Elsa Wolcott, considerata prea in varsta pentru a se casatori, intr-o vreme in care casatoria este singura optiune a unei femei, viitorul pare sumbru. Pana in noaptea in care il intalneste pe Rafe Martinelli si decide sa isi schimbe directia vietii. Cu reputatia ruinata, nu-i ramane decat o singura optiune respectabila: casatoria cu un barbat pe care abia il cunoaste.
Pana in 1934, lumea s-a schimbat; milioane de oameni nu mai au de lucru, iar seceta a devastat Marile Campii. Fermierii se lupta pentru a-si pastra pamanturile si mijloacele de trai, in timp ce recoltele sunt distruse, apa este pe punctul de a seca, iar furtunile de nisip ameninta sa ii ingroape in intregime. Totul la ferma Martinelli este pe moarte, inclusiv casnicia fragila a Elsei; fiecare zi este o lupta disperata impotriva naturii si o incrancenare pentru a-si tine copiii in viata.
In aceasta perioada nesigura si periculoasa, Elsa, ca multi dintre vecinii ei, trebuie sa faca o alegere agonizanta: sa lupte pentru pamantul pe care il iubeste sau sa il lase in urma si sa plece in vest, in California, in cautarea unei vieti mai bune pentru familia sa.
Unde te poarta vantul este o marturie a sperantei, a rezistentei si a fortei spiritului uman de a supravietui adversitatii, un portret de nesters al Americii si al visului american, asa cum este vazut prin ochii unei femei de nezdruncinat, al carei curaj si a carei putere de sacrificiu vor ajunge sa defineasca o generatie.
Traducere din limba engleza de Simona Sasarman.
Fragment din cartea "Unde te poarta vantul" de Kristin Hannah:
"Elsa s-a trezit din pricina luminii soarelui care batea in ferestre si care a facut-o sa-i fie dor de ferma din Lonesome Tree. Avea de gand sa scrie mai tarziu in jurnal despre asta, despre bucuria simpla de a vedea soarele trecand printr-un geam curat, auriu, pur ca privirea Domnului, si despre felul in care asta putea sa te inveseleasca.
Era mai bine decat sa scrie despre noua nenorocire care ii lovise: banii lor nu mai erau.
Toate lucrurile pe care le avusesera, la care se adaugau cortul, soba si mancarea. Pierdute.
Totusi, cineva lasase agatate in dulap o rochie de un albastru pal si un pulover rosu. Mici binecuvantari.
Miscandu-se incet - totul o durea dupa noaptea trecuta -, s-a strecurat in hainele noi si in galosii plini de noroi si s-a dus in camera alaturata, dupa copii. N-a raspuns nimeni la bataia in usa, asa ca a coborat la parter.
Pe strada din fata hotelului, traficul fusese blocat. Crucea Rosie instalase un cort, la fel ca Armata Salvarii si biserica prezbiteriana locala. Elsa i-a vazut pe Ant si pe Loreda oferind tavi cu mancare. Imaginea lor ajutandu-i pe altii, desi ei insisi pierdusera tot, a umplut-o de mandrie. Dupa tot ce indurasera - greutatile, pierderile, dezamagirea, erau acolo, zambind si impartind mancare. Ajutand oamenii. Asta i-a dat Elsei speranta pentru viitor.
Jack statea intr-un cort din apropiere, vorbind cu o femeie care purta bereta. Elsa s-a indreptat spre el. Jack i-a zambit.
- Cafea?
- Mi-ar placea.
Jack a tras un scaun pentru ea. Elsa a vazut teancul de pliante de pe masa de langa el. Formati sindicate acum! Comunismul este noul americanism. Unele dintre pliante erau in spaniola. O lista de aderare ii invita pe oameni sa se inscrie in Alianta Lucratorilor.
Pe lista era scris un singur nume: cel al Loredei.
- Oferiti putina ideologie radicala impreuna cu cafeaua? a intrebat ea luand lista si facand-o cocolos. Fiica mea nu semneaza asa ceva.
Jack s-a asezat langa ea si s-a tras mai aproape.
- Loreda s-a tinut dupa mine ca un caine de vanatoare dupa prada.
- Are treisprezece ani, a spus Elsa privindu-i pe oamenii adunati in strada. Ar putea sa aiba probleme doar pentru ca vorbeste cu tine, daramite daca se inscrie in Partidul Comunist. Plantatorii nu vor sindicate.
- Un comentariu trist despre aceste vremuri. Asta este America, pana la urma.
- Nu America pe care o stiu eu, a spus Elsa intorcandu-se catre el. De ce comunism?
- De ce nu? Eu am muncit la camp. Stiu ce viata grea au lucratorii migranti. Marii plantatori au sustinut alegerea lui FDR. Le este indatorat. Te-ai intrebat vreodata de ce politicile lui ajuta majoritatea lucratorilor, cu exceptia fermierilor? Eu vreau sa imbunatatesc lucrurile.
S-a uitat la ea, apoi a continuat: Am sentimentul ca esti familiarizata cu lupta. Ai putea sa imi spui din ce motiv migrantii nu vor sa formeze sindicate?"