Fragment:

 

“Reactia instinctiva pe care am avut-o in clipa aceea m-a uimit pana si pe mine. Am simtit un val de caldura, un tremur placut in stomac, inima si-a intetit bataile, iar palmele mi-au transpirat. Mi-am bombanit in gand corpul care ma trada cu atata usurinta - desi eram constienta ca asta arata cum stateau, de fapt, lucrurile in sufletul meu. Dar nu mai eram fetiscana prostuta din urma cu cateva luni.

Imi devenise clar unde batea. Nu puteam spune ca ramasesem indiferenta la cuvintele lui, dar ele veneau prea tarziu. in acele prime zile poate ca as fi fost dispusa sa le accept, in ciuda suferintei cauzate. Pentru ca atunci inca mai visam la basme cu printi. Intre timp aflasem cum arata realitatea - si nu era atat de rea pe cat ma temusem, sau pe cat de dificila se dovedise pentru altii, cum era cazul lui Indah.

Am decis sa accept discutia directa la care ma provoca Faisyal, punand lucrurile la punct.

- Acum am viata mea, asa cum tu o ai pe a ta.

- Intr-adevar. N-am stiut ca esti atat de puternica...

In glasul lui se simtea admiratia. Am ridicat o spranceana.

- Ai aflat acum. Asculta, Faisyal... la ce foloseste discutia asta?

A oftat si din nou a apelat la o tactica menita sa ma dezarmeze. Niciodata n-am putut intelege cum, atunci cand doreau sa cucereasca o femeie, barbatii stiau exact cum trebuiau sa se comporte, sa spuna, sa actioneze, iar dupa ce relatia incepea sa evolueze, parea incapabili sa mai fie pe aceeasi lungime de unda cu nevoile ei.

- Inca te iubesc, Habibti.

Folosirea numelui de alint a avut efectul scontat, dezarmandu-ma. Dar Faisyal nu s-a oprit aici. Inainte sa apuc sa dau vreo replica a continuat, in aceeasi nota:

- Am fost un las. Ai toate motivele sa ma dispretuiesti. Mi-a fost frica sa-mi asum raspunderi. Ba, mai mult, te-am umilit incercand sa ma asigur ca nu-mi vei cauza probleme.”