Cand cercetezi multimea, vezi ce nu se zarea de departe. Violonistul e doar vioristul de la nunta; stilistul numai un croitor de cartier sau o coafeza; sculptorul - un tamplar de brad. Te pregatisesi sa rezisti cascadei de ganduri si cand colo linistea din jur te adoarme. Dai din cap ca un asin mecanic, incuviintand nerozii. si-asa li se pare o insulta ca nu esti ca ei, de-al lor. In locul scriitorului, un procesoman; nu conferentiari, ci palavragii; arheologii - boschetari scormonind prin tomberoane... 

 

    Fragment:

 

    “Se apropia seara unei zile grele...

    Ca o deformatie profesionala, cu care se pricopsise din vremea cand se deprinsese cu o documentare serioasa, tanarului jurnalist Maracineanu ii ramasese in minte un reportaj televizat, despre specia cea mai talentata din centrele de perfectionare ale puscariilor: spargatorii de case.

    Reporterul din televizor ii intreba pe detinutii indemanatici, facand un spirit de gluma: „Dumneavoastra, personal, ce masuri ne recomandati noua, cetatenilor, impotriva spargerilor?" Iar baietii aia, cu gel in par, unghii ingrijite, zeghea spalat-calcata, ghiul, tigara buna, radeau, inghesuindu-se sa prinda o bucatica de cadru avantajos: „Barosane, nu se exista usa care sa reziste la un meserias. Nu mai dati banii pe alea de metal, de le face reclama, ca va pacaleste!”. Si altul, profitand de ocazie pentru un apel umanitar: „Domne, sa nu bagati curent in clanta, sa ne omorati, ca suntem si noi oarneni. Merita sa iei un suflet pentru cativa euroi ascunsi printre rufe?" (Asta suna ca un soi de „Faust" la scara mai mica.)

    Danut Maracineanu daduse ascultare ambelor sfaturi pentru ca viata, in intelepciunea ei, nu poate fi depasita nici macar de Biblioteca Congresului, ori de uriasa cantitate de informatie stocata pe Internet. Ceea ce-ti impartaseste din experienta lui personala un om care se pricepe la ceva, oricat ar fi el de simplu, oricat ar fi el de infractor detinut, nu poate fi produs prin meditatie...

    Asadar nu bagase nici curent electric in clanta de la intrarea in garsoniera proprie, nici nu le daduse satisfactie pungasilor care comercializau usi rezistente, sanchi, la spargeri. S-a sfatuit indelung cu iubita lui, nu si-au luat protectie metalica.

    Spre seara, intorcandu-se de la „Gazeta" singur (Silvia33 ramasese sa mai lustruiasca materialul despre Galati), descoperi usa intredeschisa. In garsoniera, doi cetateni ii frunzareau cu aceeasi pasiune cartile din biblioteca si rufele din dulap. Maracineanu tusi discret, doar sa le atraga atentia ca se afla si dansul pe-acolo.”