Romanul a fost ecranizat in 1961, intr-o productie remarcabila, cu  Ingrid Bergman, Anthony Perkins si Yves Montand in rolurile principale.
 
Paule observa cu detasare, privindu-se in oglinda, ridurile fine ce  ii brazdeaza chipul si fara regrete isi trece in revista viata de pina  atunci. La treizeci si noua de ani este o femeie frumoasa, stilata,  independenta, cu o cariera multumitoare in designul interior, cu un  apartament cochet si un iubit de invidiat. Roger ar putea fi barbatul  alaturi de care sa-si petreaca restul zilelor, insa absentele tot mai  lungi si infidelitatile lui o fac sa se simta singura si inutila. In  acest moment de indoiala il intilneste pe Simon Van den Besh, un tinar  atragator, nonsalant, sensibil si copilaros, care se indragosteste  nebuneste de ea, iar viata lui Paule isi schimba in intregime cursul.
 
„Arta e facuta sa ia realitatea prin surprindere… Ea n-ar trebui,  dupa parerea mea, sa prezinte «realul» drept o preocupare. Nimic nu este  mai ireal decit unele asa-zise romane «realiste» – sunt niste  cosmaruri. E posibil sa creezi intr-un roman un oarecare adevar  senzorial – adevaratul sentiment al unui personaj –, atita tot. Sigur,  extraordinara iluzie a artei este sa te faca sa crezi ca marea  literatura e foarte aproape de viata, insa lucrurile stau exact invers.  Viata e amorfa, literatura e formala.” (Francoise Sagan)
 
 „Va place Brahms? schiteaza extraordinarul portret al  unei femei inca tinere, care ascunde douazeci de ani de experienta  emotionala si cinci ani de scriitura de succes.“ (The Guardian)