Urmatoarele doua decenii le aduc recunoastere si faima, pasiuni si bogatie, insa si pretul pe care trebuie sa-l plateasca este pe masura. Caci rand pe rand, dragostea se transforma in tradare, iar speranta in dezamagire, si singurul aliat in lupta acerba pentru culmile succesului raman "papusile” – pastile care le sunt mereu la indemana si par solutia pentru orice problema, droguri aducatoare de fericire, de liniste, dar mai ales de distrugere.
    „Valea papusilor“ a cunoscut inca de la aparitie un succes incredibil, fiind vanduta in peste 40 de milioane de exemplare in intreaga lume. Romanul a fost ecranizat intr-o miniserie pentru televiziune si adaptat pentru marele ecran intr-un film nominalizat la premiile Globul de Aur si Oscar.

 

   „Se bucura de o relatie dubla cu Maria. Noaptea, tanjea dupa Maria, dornica si extaziata. Dar in timpul zilei o considera ca pe o prietena. Nu mai simtea nici un fel de atasament sentimental. Cand se opreau impreuna sa exploreze tot felul de orasele ciudate, Maria era pentru ea o fata ca oricare alta. Nu simtea nici un fel de implicatie. Intalneau adesea barbati atragatori — instructori de schi, studenti, iar lui Jennifer toate aceste intalniri intamplatoare i se pareau destul de dificile. Marin ramanea rezervata la avansurile lor, dar lui Jennifer unii dintre acesti tineri i se pareau de-a dreptul ademenitori. De multe ori, cand dansa cu ei, se simtea palpitand in contact cu trupul lor barbatesc si puternic. Cand vreun baiat ii mai soptea cuvinte dragastoase, isi dadea seama ca tanjea, de fapt, sa-i raspunda si ea in acelasi fel.

    O data, se furisase afara, la o scurta plimbare cu un tanar panamez, deosebit de chipes. Era student la medicina, iar dupa razboi urma se duca la New York, sa-si continue studiile. O dorea. Se sarutara, iar Jennifer se lipi toata de el, raspunzandu-i la sarutari cu tot atata pasiune. Ce minunat i se parea sa imbratiseze umerii puternici ai unui barbat, sa simta pieptul lui lipit de al ei... forta unei maini de barbal, dupa manuta fina si moale a Mariei... fermitatea buzelor de barba... Il dorea pe baiatul acela cu disperare, dar se smulse de langa el si se intoarse in restaurant. Maria ii remarcase lipsa; ii facu o mica scena in seara aceea, cand ramasera singure. Jennifer se jura ca o duruse capul si iesise sa ia putin aer. In cele din urma, in pat, Maria se potoli...

    Dar, in cea mai mare parte a timpului, era minunat. Maria era nesabuit de extravaganta. Ii cumpara lui Jennifer tot felul de lucruri frumoase de imbracaminte.”