“Recunoasterea la angajatii romani

    Vorbind despre angajatii romani, statutul cultural si profesional este cel care ar trebui sa domine zbuciumul existential. Statutul economic deriva din statutul profesional. Ce remarcam? Majoritatea angajatilor romani reduc statutul profesional la bani si putere, avansare, competitie, libertate, faima. Este o cultura a recunoasterii celorlalti. In afara beneficiilor transpuse prin ceilalti, nu regasim produsul muncii, moralitatea, progresul. Totul poate fi simbolizat prin dezechilibrul intre pozitiile (statutului) sinelui si celorlalti. Perspectiva des intalnita este simplificata prin modul in care ne simpatizam unul pe altul, privindu-ne drept soricei sau vaci de muls.

    Majoritatea angajatilor romani vor sa fie recunoscuti de catre ceilalti, considera ca au dreptul de a fi recunoscuti. Iar acest drept presupune existenta unui statut care sa impuna respectul si recunoasterea celorlalti. De obicei, un astfel de statut implica asocierea cu beneficiile directe si imediate in bani, putere etc. Totusi exista si o alta cale de a ajunge la un statut care inspira respect si admiratie. Este vorba despre dobandirea unui statut pe baza competentelor. Problema majora cu recunoasterea competentelor este ca presupune dezvoltarea lor in timp, cu multa rabdare, prin multa munca si prin realizari constante. Dintr-odata, s-ar putea ca acest tip de recunoastere bazata pe competente sa nu mai para atat de atractiva si demna de urmat in modelul cultural romanesc. 

 

    Legea lui Peter in modelul cultural romanesc

    Legea lui Peter, conform careia fiecare dintre noi tinde spre maximum de incompetenta, se aplica si angajatilor romani. Daca in Occident un angajat isi schimba in medie de trei-patru ori locul de munca in decursul unei vieti, in Romania ultimilor 23 de ani schimbarile sunt mult mai dese. Multi dintre noi spunem ca latura economica reprezinta cauza acestor schimbari. Sa fie aceasta explicatia? Ma indoiesc profund. Cultura noastra ne influenteaza mai mult decat credem.”