Roman experimental, ilustrativ pentru tehnica fluxului constiintei, Valurile este considerat una dintre capodoperele Virginiei Woolf.

 Un roman de o senzitivitate acuta, care sondeaza abisurile perceptiei, testand totodata capacitatile metamorfotice ale limbajului, Valurile a fost considerata cea mai inovatoare carte a Virginiei Woolf. Prin intermediul unor monologuri care, desi distincte, ajung uneori aproape sa se confunde, intr-o viziune comuna asupra lumii, este surprinsa povestea a sapte personaje. Daca povestitorul Bernard (inspirat de romancierul E.M. Forster) e obsedat de perfectiunea frazelor si de mecanismele limbajului, Louis este un singuratic care tanjeste dupa acceptarea si simpatia celor din jur, asociat fiind, de unii critici, unui alt prieten al autoarei, poetul T.S. Eliot. Lui Neville, cu obsesia lui de a regasi iubirea, pare sa-i corespunda profilul scriitorului Lytton Strachey, iar lui Percival (singurul personaj caruia nu i se aude vocea, fiind prezent doar in evocarile celorlalti), cel al fratelui Virginiei Woolf, Thoby Stephen, mort la douazeci si sase de ani. De la prima scena a cartii, petrecuta intr-o gradina de la malul marii, cand Jinny il saruta pe Louis declansand inconstient o mica drama, pana la intalnirea finala dintre personaje, ajunse la varsta senectutii, romanul cuprinde o serie de consideratii filozofice asupra perceptiei, a naturii sinelui si identitatii, ceea ce i-a determinat pe unii critici sa-l numeasca un demers fenomenologic in proza.

Carte recomandata de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".