Nu e roman, ci poezie. Și nu o zic ca să o impresionez. Ci fiindcă Radu Vancu a zis-o și-i dau mare dreptate! O recomand! 5 stelee!!!

sensibila, rascolitoare, ne arata cum dragostea parinteasca (sau absenta ei) ne afecteaza toata viata si relatia cu ceilalalti si cu noi insine. este despre ura, asa cum este despre dragoste.

Ma asteptam sa fie emotionanta, si chiar a fost. Atipica, antrenanta, profunda, si scrisa cu mult suflet.

O carte minunata!

O carte emoționantă, scrisă Intr un stil original, cumva poetic pe alocuri dar și profund vizual, dramatic și penetrant despre redescoperirea iubirii, despre suferință, drame familiale și amprenta pe care o pune lipsa de dragoste și atenție asupra destinului unei persoane; Intr -o anumită masura cartea e și despre dezrădăcinare, despre suferință transgenerationala, dar imaginile calde pe care descrierea unor locuri și peisaje le evoca, reușesc să echilibreze răceala și cruzimea suferinței de fond , dau un ton optimist despre capacitatea dragostei de a disloca urâtul și ura din sufletele oricăruia.

O poveste remarcabilă despre relațiile care se construiesc între părinți și copii, un roman de dimensiuni mici care reușește să spună povestea unei mame neînțelese. Recomand toate cărțile acestei autoare minunate.

O carte cutremurătoare despre puterea dragostei de a schimba oamenii! Relația dintre fiu si mama se schimba brusc atunci cand viața ii pune pe cei doi protagoniști la încercări grele.

Nu a fost deloc ce m-am asteptat, insa m-a captivat total si am fost acolo cu personajele pana la sfarsit, recomand ☺️

Vara in care mama a avut ochii verzi e vara in care un tanar care inca mai avea de trait o copilarie, paseste brutal in viata, descoperind responsabilitatea, grija si tandretea, chiar daca in mod stangaci exprimate pentru o mama care se pregatea sa paraseasca aceasta lume. Gandurile lui, caci el e cel povesteste, sunt la inceput pline de violenta, de respingere fata de femeia pe care o numeste mama, ca apoi, incet-incet, sa apara empatia, reflectia, intelegerea si, in final, acceptarea a cee ce se pregatea. Cartea, in final, ar putea fi inteleasa ca o calatorie , brutala, de la lumea copiilor spre lumea adultilor. O lume in care, copilul ajuns ulterior un adult celebru, isi continua viata hranindu-se din amintirile cu mama pe care o descoperise prea tarziu. Tot ceea ce descopera despre ea se aduna la finalul cartii intr-un superb poem dedicat mamei. Asadar, o carte ce vorbeste despre iubire, acceptare, impacare si care , desi te face sa plangi, la final, iti da o tristete cete invaluie ca un apus de soare ca nu anunta doar sfarsitul unei zile, ci si inceputul alteia. O carte de vara, pe care am citit-o pe nerasuflate, in mai putin de doua ore, in timp ce eram la serviciu.

O carte care te pune pe ganduri, pentru ca te face sa iti dai seama ca uneori poate judeci prea usor oamenii de langa tine. Aleksy isi uraste mama pentru ca nu l-a iubit niciodata, iar cand are ocazia sa traiasca cateva luni foarte aproape de ea si numai cu ea incepe sa o descopere atat ca mama, cat si ca femeie. Poate ca nu ii gaseste scuze pentru comportamentul avut fata de el (si poate ca nici nu are, zic eu), dar reuseste sa o inteleaga, sa vada ca ea nu e mai buna dar nici mai rea decat alte femei. Mi-a atras atentia si modul urat in care Aleksy se exprima despre mama sa. Este foarte interesant cum autoarea a folosit limbajul pentru a descrie sentimentele personajului in loc sa foloseasca descrieri intesate cu termeni din psihologie.