„In legatura cu proza scurta a Gabrielei Adamesteanu inca exista o prejudecata critica. Nuvelelor si povestirilor li s-a rezervat un rol modest: de poligon de incercari narative, in vederea Romanului. Realitatea e totusi alta. Proza scurta a Gabrielei Adamesteanu are ceea ce se numeste autonomie artistica. Eu nu cred ca tema in sine conteaza in literatura. Nu exista teme mari si teme mici. Dar, atunci cind ajungem la concluzia ca autorul pe care l-am citit cu creionul in mina e unul exceptional, in genul extensiv al romanului si in regimul intensiv al prozei scurte, un dialog cu temele lui devine obligatoriu.” (Daniel Cristea-Enache)