Varstele vietii spirituale imi pare a fi cea mai importanta scriere a lui Paul Evdokimov, cea care poate sa‑l miste cel mai mult spre o noua intelegere pe cititorul aflat in cautarea sensului, sa indrepte catre Dumnezeu inima indoielnica. Evdokimov ajunge aici la deplina sa maiestrie, exprimand, in raport cu angoasele si cautarile Apusului contemporan, partea durabila si fecunda, esenta insasi s‑ar putea spune, a spiri­tualitatii ortodoxe. [...] El Il arata pe Hristos biruitorul iadului, arata „chenoza” Sa de viata facatoare, viata tasnind din moarte. Tema centra­la a cartii se infatiseaza astfel drept problema trairii spirituale reale, transformatoare, in crestinismul de azi, ca apel la rastignirea si reinvierea dorintei, pentru ca ea sa devina „iubire fiintiala”... Astfel, omul este chemat de‑acum sa ­guste desfatarea Imparatiei, pentru ca vesnicia, in Hristos, isi are inceputul aici, pe pamant. El ­presimte, fie si fugitiv, prin fulgerari de foc in abisul inimii – pana ce inima insasi ia foc –, tacerea, pacea, dulceata prezentei dumnezeiesti. - Olivier Clement