Vechi maestri se hraneste din acele ingrediente care fac inconfundabila creatia lui Thomas Bernhard: stilul provocator, franchetea adesea brutala, muzicalitatea discursului narativ, reflectia deziluzionanta ce trece pe neasteptate in ilaritate. Personajul principal este criticul muzical Reger, care, de peste trei decenii, viziteaza din doua in doua zile un muzeu vienez pentru a contempla unul si acelasi tablou, Barbatul cu barba alba al lui Tintoretto. In Reger cititorul intalneste un personaj iconoclast care refuza sa se adapteze masei ghidate de instinctul de turma. El nu se sfie ste sa-si indrepte tirul necrutator asupra institutiilor statului austriac sau asupra titanilor din arta si filosofie. Polemica de un comic irezistibil cu Martin Heidegger este un exemplu stralucit al artei verbale bernhardiene, cu fluxul sau ritmat si imprecatia sa lirica. Daca astazi Bernhard insusi face parte din canonul literaturii de limba germana, exercitiul demolator aplicat vechilor maestri arata ca el nu si-a dorit sa devina o autoritate.