In perspectiva ortodoxa a sfintilor Parinti greci si a Parintilor duhovnicesti bizantini, vederea lui Dumnezeu este experiata si teologhisita drept comuniunea noastra cu Hristos Fata Tatalui in lumina Sfantului Duh. Ea constituie sensul si scopul intregii vieti a Bisericii: pe ea o hranesc Liturghia si sfintele icoane, pe ea o protejeaza dogmele, ea anunta si anticipeaza Parusia eshatologica finala.
 

Curs tinut de Vladimir Lossky (1903-1958) la Sorbona in 1945-1946 (si publicat postum in 1962), Vederea lui Dumnezeu reia si aprofundeaza temele propriu-zis mistice si duhovnicesti ale celebrei sale Incercari asupra teologiei mistice a Bisericii Rasaritene (1944), alaturi de care formeaza o luminoasa sinteza de teologie ortodoxa.
 

Prelegerile urmaresc pe texte marturiile despre vederea lui Dumnezeu incepand cu sfanta Scriptura si Parintii apostolici si pana la sinteza realizata in secolul XIV de sfantul Grigorie Palama. Ele arata cum - spre deosebire de teologia augustiniana a Occidentului - atat dualismul platonic trup-suflet, cat si falsa asimilare a divinului cu spiritualul si imaterialul sunt depasite pentru a ajunge la viziunea existentiala si personala a intalnirii omului cu Dumnezeu Cel Viu printr‑o participare reala a intregii fiinte umane transfigurate la "energia" sau viata divina. Crestinismul ortodox este restituit astfel ca o experienta mistica inepuizabila oferita in Duhul Sfant ca viata vesnica omului integral, unificat in plinatatea Trupului lui Hristos.