Cel mai de seama reprezentant al „Scolii Ardelene" — alaturi de S. Micu, G. Sincai si P. Maior, Ioan Budai-Deleanu (1760-1820) este cunoscut in primul rand ca poet (poemul eroi-comic Tiganiada), dar si ca filolog (gramatici, dictionare) si istoric. Opera sa, multa vreme necunoscuta (pana la 1868), a inceput sa fie editata abia in 1925 (editia G. Cardas a Tiganiadei), iar lucrarile lingvistice si istorice abia in ultimele decenii. Contributiile biografice, sporadice, rod al unor cercetari de arhiva, n-au fost pana acum adunate biografie ampla. Cartea se doreste a fi tocmai o asemenea biografie, bazata pe rezultatele unor cercetari proprii in biblioteci si arhive din tara si strainatate (Polonia, Austria, Ucraina), dar si pe ale altor autori romani si straini. In trei capitole, consacrate celor trei spatii unde a trait Budai (Transilvania, Viena si Lvov), pana la moarte (20 august 1820), se descriu meandrele vietii scriitorului, cu dezvaluirea a numeroase elemente inedite, necunoscute la noi. Alaturi de textul propriu-zis, insotit de note (600 p.), sunt prezente 25 de anexe, o bibliografie, precum si o succinta postfata.
Desi manuscrisele lui Ioan Budai-Deleanu, aduse in tara tarziu dupa moartea lui, s-au tiparit in secolul al XIX-lea, despre viata autorului s-a scris in genere mai putin. E meritul profesorului Mihai Mitu ca i-a urmarit pasii vietii peste tot pe unde a trait si creat, dandu-ne, dupa cercetari de-o viata, cea mai documentata biografie a marelui scriitor. In perspectiva ei, chiar opera capata noi semnificatii. - I.Oprisan