Anul 2021 a fost unul de raspantie pentru multi crestini, si nu numai pentru ei. Moartea, ranjind din toate publicatiile si pe toate ecranele, i-a condus pe multi dintre semenii nostri la un inalt grad de disperare, iar daca nu, cel putin la o analiza urgenta si radicala a vietii: a rostului nostru pe pamant, a chestiunii serioase si personale a sfarsitului fiecaruia dintre noi, copil, tanar, adult sau varstnic, a planului lui Dumnezeu cu noi, a sensului suferintei si pierderii celor dragi, a pasilor de urmat intr-o paradigma umana si spirituala complet data peste cap.
 

Mai putin preocupat de propria sanatate sau istovire, pr. Emil Dumea si-a facut timp, in inima si in gand, pentru noi aproape zi de zi: impartasind caldura, empatie, incredere in Providenta, bunatate si speranta in zile mai senine pentru toti. Aceste picaturi de iubire caritativa - pe care le-a lasat in sufletele noastre pustiite de nevroze, depresii si doliu - au dat nastere paraielor, apoi fluviilor de incredere si bucurie revarsate in sute de mesaje de multumire si recunostinta din mediul on-line.

 

Precum in proverbul binecunoscut "omul sfinteste locul", putem spune cu convingere ca au fost si sunt oameni care innobileaza locuri, fie in mijlocul credinciosilor, prin rugaciunea lor vibranta, fie cu portavocea internetului, mijlocind pacea si seninatatea atunci cand pericole iminente ne izoleaza complet.

 

Aceste reflectii-dialog cu inimile noastre tematoare de ieri si de azi isi pastreaza, la fiecare (re)lectura caldura, blandetea si delicatetea la fel de vii ca si in ziua in care au fost scrise/postate, invitand la reculegere, incredere si speranta pentru orice clipa si orice om.

 

Cu Cristos alaturi, de ce sa ne temem? e firul pretios de aur cu care isi imbraca parintele fiecare istorioara sau cugetare, lasandu-ne pe noi sa ispravim [?] in taina si de Domnul binecuvantata lucrare - vesmantul de crestin jertfelnic al sufletului nostru. - Editorul