Viața pe un peron
Viața pe un peron
Un barbat si o femeie se intilnesc pe peronul unei gari pustii. El este profesor si a fugit din orasul in care locuia, terorizat de imblinzitorii de cobre. Ea se numeste Eleonora si si-a parasit la rindul ei orasul de teama dresorilor de ciini. Gara in care cei doi asteapta pare rupta de lume: ceasul nu functioneaza, iar pe un panou sint notate orele sosirilor si plecarilor, insa nu si destinatiile trenurilor. In apropiere nu se afla decit o mlastina, iar dincolo de ea – desertul. Profesorul si Eleonora sint convinsi ca pot incepe aici o viata noua, pina in ziua cind din pustiu isi fac aparitia imblinzitorii de cobre, dind tircoale refugiului lor.
Descrierea produsului
Un barbat si o femeie se intilnesc pe peronul unei gari pustii. El este profesor si a fugit din orasul in care locuia, terorizat de imblinzitorii de cobre. Ea se numeste Eleonora si si-a parasit la rindul ei orasul de teama dresorilor de ciini. Gara in care cei doi asteapta pare rupta de lume: ceasul nu functioneaza, iar pe un panou sint notate orele sosirilor si plecarilor, insa nu si destinatiile trenurilor. In apropiere nu se afla decit o mlastina, iar dincolo de ea – desertul. Profesorul si Eleonora sint convinsi ca pot incepe aici o viata noua, pina in ziua cind din pustiu isi fac aparitia imblinzitorii de cobre, dind tircoale refugiului lor.
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
robertpopa1994cluj
26/03/2026 18:42
Octavian Paler, un cunoscut jurnalist și scriitor român, care a decedat din păcate în 2007, ne-a lăsat câteva opere extrem de valoroase, opere care abordează o temă de mare importanță pentru fiecare om: timpul.
Întradevăr, timpul nu poate fi controlat, dar poate fi valorificat. Trebuie să studiem cu atenție rândurile unde Paler compară timpul risipit cu o gară părăsită, cu un ceas care nu mai funcționează. O gară părăsită unde ajunge protagonistul poveștii ficționale compuse de Paler, dar care se leagă mult de situațiile din viața reală a fiecăruia dintre noi. Și atunci, în momentul când ne folosim de timp într-un mod constructiv, viața capătă mai multe sensuri, se înfrumusețează. Descoperim că adevăratele bucurii ale vieții se ascund în lucruri mărunte și în oameni simpli, dar cu suflete nobile.
În ”Viața pe un peron”, Paler aseamănă ratarea unui scop esențial cu un călător care a pierdut trenul, deoarece nu a ajuns la timp în gară pentru a se îmbarca în el. În aceeași lucrare, Paler ne vorbește despre ispitele care ni se ivesc în viața de zi cu zi, ispite la care trebuie să rezistăm, în caz contrar vom ajunge la decadență. În carte, aceste ispite sunt ilustrate prin niște dresori de șerpi. Și ce face șarpele? Poate ataca în momentul în care cineva se apropie prea mult de el. De aceea, avem nevoie de multă stăpânire de sine, pentru că, la fel ca șarpele, așa și alegerile greșite, necugetate, ne pot face mult rău pe termen scurt, mediu sau mai lung.
Lucrarea lui Paler ne mai îndeamnă să ieșim din superficial. Adică, să analizăm din mai multe puncte de vedere o situație sau o persoană, înainte de a trage niște concluzii despre ea. Vom afla că singurătatea nu înseamnă neapărat un om care nu are pe nimeni, ci un om înconjurat de alți oameni care îl fac să se simtă singur. Îl fac să se simtă singur prin ignoranță, prin invidie, prin axarea excesivă pe propriile lor interese.
Arată mai mult
1 din 1 de rezultate
