Viata, pildele si miracolele lui Zamolxis marturisite cu de'amanuntu de discipolii sai, Xaralambos, Radagaiso, Vitigis si Branduza, si consemnate mai jos de catra scribu cel smerit

Cunoscand prea bine micimea puterilor mele si nimicnicia mea, cu kardia zbetandu'mi'se in pectus ca unui tiner ce'si asteapta iubita, am hotarat, ego, Xaralambos, fiu lui Sophokles si al Dhimitrei din Kerkyra cea verzita, de a asterne pe piei de miel cele pe cari le'am vidut cu ochii mei, si cu nimic altceva sa le floresc. Caci Pithagoras, de'o parabola, nu s'a grijit sa'si astearna nici gandurile nici intelepciunea lui pe piei de miel, si vad amu, cu mare tristete, cum invatatura lui este restalmacita de niste apostoli nevrednici ca Parmenides cel balbait la minte sau Philolaus cel uituc, cari scriu ca Pithagoras a dis asa si pe dincolo, cand, de fapt, pe Pithagoras l'am audit ego cu urechile mele cum a dis altceva. La fel si bunu Vitigis, fratele meu in credinta, pe care il iubesc din fundu psihiului meu, dar care se ia cu pandurisu si predica duar ce vrea iel si cum ii convine. Am scris ego totu asa cum l'am vidut, si m'am tinut si de hronologie, cu dintii m'am tinut, caci fara hronologie nu se mai cunuaste cauza de efect. Caci nu'i totuna, am fugit fiindca m'a betut, cu m'a betut fiindca am fugit. Stiam prea bine, chiar inainte a incepe, ca cercarea mea nu va fi, de fapt, demna nici de faptele lui Zamolxis, Fiu Cerului, nici de taria si de berbatia poporului trac, pe care unii il numesc get iar altii dac. Multi din cei care au stat alaturi de Pithagoras, si la Tigani, in iubitu nostru Samos cel scaldat de suare, si in Crotona in Palatu Intelepciunii, ar fi fost mult mai talentati ca mine in arta scrisului, dar asa a vrut Dumnezeu ca toti aceia sa piara in focu ce a cuprins palatu din Crotona.