Prin scrierile sale, in special prin cele dogmatice si omiletice, ­Sfantul Sofronie a contribuit la formarea si consolidarea invataturii despre dreapta credinta, si astfel la starpirea ereziilor aparute in primele sapte veacuri crestine. Sinodul al VI‑lea Ecumenic, de exemplu, si-a insusit invatatura Sfantului Sofronie, facand din ea propria sa invatatura. Formularea dogmei Sfintei Treimi si a dogmelor hristologice (Intruparea, cele doua firi si cele doua vointe in Persoana Mantuitorului), facuta de el cu atata exactitate si patrundere duhovniceasca, il asaza in randul marilor Parinti si Dascali ai Bisericii.
Pentru stradania de a pastra si apara puritatea invataturii despre dreapta credinta si pentru sfintenia vietii, Sfantul Sofronie a fost randuit de Biserica intre cei mai de seama Parinti ai ei si infatisat cre­dinciosilor drept pilda de credinta si de traire sfanta.
***
„Bunavestire a Mantuitorului nostru, Bunavestire a intruparii lui Dumnezeu pentru noi, Bunavestire a venirii lui Dumnezeu la noi, Bunavestire a lui Dumnezeu, Care Isi ia trup de om din noi, Bunavestire a lui Dumnezeu, Cel zamislit fara de samanta barbateasca, Buna­vestire a lui Dumnezeu, purtat in pantecele fecioresc, Bunavestire a lui Dumnezeu, Cel unit cu trupul fara schimbare, Bunavestire prin care noi, cei alungati odinioara de la fata lui Dumnezeu, ne inaltam si ne indumnezeim si ajungem dumnezei prin har!
Nu ne mai temem de‑acum de stricaciune, nu ne mai temem de sufe­rinte si dureri, nu mai tremuram de frica mortii, nu ne mai ingrozim de diavolul cel crud, nu mai suntem loviti din nebagare de seama de sagetarile lui cele ascunse, nu ne mai temem de tiraniile lui cele ­vazute. Toti ne aratam ca dumnezei, toti avem chipuri dumnezeiesti, toti suntem scrisi in ceata celor din ceruri, toti suntem socotiti cetateni ai Ierusalimului de Sus. Caci acolo fiindu-ne cetatea noastra, acolo vom primi si fagaduintele, si acolo ne va fi si salasul, in locasurile cele de negrait.”
(Sfantul Sofronie al Ierusalimului)