Fragment din romanul "Victoria vulturilor. Seria Temeraire. Vol.5" de Naomi Novik:

 

„Temeraire nu era foarte satisfacut de conversatie, desi se felicita ca pusese capat amenintarilor la adresa lui Laurence. Insa generalii nu erau prea isteti si, orice-ar fi spus Laurence despre ofiterii superiori, lui Temeraire i se parea ca, daca ii erau superiori, ar trebui sa-i dea ordine mai bune decat i-ar trece lui prin minte, nu mai proaste. Iar unii dintre ei vorsera sa fuga, doar pentru ca nu aveau asa de multi oameni.
 - Dar macar am vorbit cu cineva de la minister si i-am spus ca solicitam drept de vot si sa fim platiti, si nu m-a refuzat, ceea ce cred ca e incurajator, le povesti el celorlalti. Si au avut destula minte sa ne lase sa ne descurcam cu dragonii Fleur-de-Nuit cum vrem noi. Numai ca acum va trebui sa ne gandim cum.

- Daca-i infruntam aici, chiar in tabara, spuse Perscitia, ganditoare, miscandu-si varful cozii intr-o parte si-n alta, atunci trebuie sa vina direct spre noi ca sa reusim ceva. Vom avea destula lumina de la focuri ca sa-i vedem macar putin si sa-i infrangem imediat.

- Nici nu trebuie sa lupte cu voi, daca sunteti deasupra taberei, spuse Laurence. Nu trebuie decat sa se napusteasca, sa-si arunce bombele si sa dispara. Sigur vor nimeri ceva de valoare, fara sa fie nevoiti sa-si caute tintele.

- Poate daca am face un cerc in jurul taberei, sugera Temeraire, si apoi, daca noi, dragonii de talie grea, facem diverse manevre, miscandu-ne dintr-o parte in alta, nu pot veni fara sa-i observam si putem sa-i prindem si sa le dam o lectie pe cinste. Nu vor rezista mult.

- Da, spuse Amiralul Roland, iar maine niciunul dintre voi nu va mai fi capabil sa zboare, lucru pe care Napoleon il va fi cumparat la un pret de nimic, trimitand zece dragoni care oricum nu sunt de niciun folos pe timpul zilei.”