Volumul contine o selectie de articole publicate de Mihail Farcasanu in decursul a aproape 20 de ani, din 1944 pina in 1963, reprezentind un pretios document de epoca prin marturiile unei personalitati direct implicate, in calitatea sa de fruntas al PNL, in numeroase evenimente de prima importanta din tara si apoi din exil. Daca publicistica din exil acopera perioada cea mai intinsa, din 1948 pina in 1963, poate si mai interesanta este publicistica din tara, reprezentata in principal de editorialele din ziarul Viitorul. Addenda cuprinde eseul „Libertate si existenta” din 1942 – o piatra de hotar in evolutia jurnalistica si politica a autorului –, precum si un mic fragment de roman.

 

„Contemporan cu prabusirea primelor regimuri democratice, dar si cu ascensiunea si decaderea celor totalitare, Mihail Farcasanu a intrupat, cu tragica excelenta, mai toate virtutile, paradoxurile si dilemele liberalismului national romanesc de ieri si de azi: distinctie personala, consistenta intelectuala, talent jurnalistic, vocatie literara, forta reflexiva, angajament democratic neconditionat, tarie de caracter, eclectism filozofic, apetit pentru risc, curiozitate fata de experientele noi, fie ele personale sau sociale, indrazneala a gindirii, disponibilitate de a merge impotriva curentului, dispret pentru compromis, resemnare si negociere a valorilor, incredere in sine, simt al traditiei, dezgust fata de fanatism, prostie ori lipsa de curaj, eleganta a scriiturii si stralucire a verbului, individualism temperat de instinct national, intoleranta fata de orice forma de autoritarism, pasiune ingemanata pentru echitate si pentru libertate. Viata i-a fost frinta in doua parti egale. Prima jumatate si-a consacrat-o, cu egala stralucire, stiintei politice si Partidului National-Liberal. A doua si-a petrecut-o in «refugiu», cum isi numea exilul de patru decenii, incercind prin vorba si fapta sa-si tina impreuna compatriotii, atit pe cei ramasi captivi in tara, cit si pe cei din lumea libera. In toate situatiile, a fost animat de acelasi comandament: «Ideile trebuie traite».” (Daniel Barbu)