Să-i spui unui iubitor de licori selecte c㠓vinul vorbeşte” pare să fie un lucru de la sine înţeles (Joanne Harris sugerează chiar, în debutul romanului său, că de fapt oricine ştie asta – de la oracolul de la colţul străzii şi până la prostul cel nebun). Pe de o parte, vinul vorbeşte direct degustătorului – o poveste despre recoltele fabuloase, despre timpul petrecut prin butoaie bine păstrate şi despre aromele florale sau fructate ale unor veri de neuitat. Pe de altă parte vinul este şi un bun ventriloc - tot el vorbeşte ,prin milioanele de voci ale tuturor celor care îl degustă, despre planuri splendide, iubiri tragice şi trădări teribile dezvaluite în momente decisive. Acest martor tăcut, nelipsit însă de spirit de observaţie, din sticlele bine pastrate, care conservă de fapt fragmente de eternitate şi e capabil să răscolească cele mai intense şi profunde trăiri primeşte voce în splendida creaţie a Joannei Harris. Căci romanul prozatoarei britanice este o poveste spusă din perspectiva unei sticle de vin. Nu e vorba de orice vin totuşi, ci de un Fleurie din 1962, anul naşterii personajului principal. Un narator original vinul vioi, limbut, voios şi puţin obraznic are puterea nu doar de a depăna povestea ci şi de a schimba destinul personajelor la momentul potrivit.

Naraţiunea construită de Joanna Harris îl are în centru pe scriitorul Jay Mackintosh şi se desfăşoară alternant, pe două planuri: planul copilăriei lui Jay – trei veri din anii 1975, 1976, 1977 petrecute de protagonist într-un oraş mititel din Anglia, respectiv planul maturităţii – în 1999, într-un moment de răscruce pentru inspiraţia şi căsnicia unui scriitor aflat în criză. Crescut într-o familie nu foarte funcţională, dar bogată, Jay îşi petrece verile la bunici, la ţară, acolo unde are posibilitatea să exploreze universul misterios al gropilor de vechituri abandonate. În Kirby Monckton, Jay îl cunoaşte pe Joe, un bătrânel pe care îl vizitează tot mai des şi care exercită o atracţie şi o fascinaţie nemaipomenite. Căci bătrânul miner pe lângă faptul că pare să fi călătorit în toată lumea, are poveşti şi amintiri de pe tot globul, se ocupă de o adevărată alchimie a profanului – grădinăritul soiurilor rare de legume şi fructe şi prepararea a tot felul de băuturi nemaîntâlnite. Joe este genul de om care are un baston de gâdilat tomatele, puţin mistic şi superstiţios (pregăteşte săculeţe cu ierburi pe post de talismane), capabil să farmece pe oricine cu felul său tăcut şi misterios de a fi. În compania lui Joe, Jay învaţă tainele grădinăritului care limpezeşte mintea şi de la el gustă vinuri neconvenţionale din mure şi alte fructe rare. După despărţirea bruscă şi iremediabilă de Joe, destinul lui Jay va fi de fapt o căutare continuă a armoniei pierdute din copilărie, a acelui „mic acont de eternitate care nu putea dezamăgi niciodată”, câştigat în gospodăria lui Joe şi pierdut odată cu despărţirea, umilitoare şi regretabilă, de orăşelul englez. Iar dacă această recuperare a trecutului e reuşită parţial prin primul roman de succes publicat de Jay (care are drept personaj principal o figură inspirată de Joe), după câţiva ani, aflat în impasul scriitoricesc, Jay trăieşte un mariaj nefericit şi e bântuit, cu fiecare sticlă de vin pe care o desface de mirosurile şi senzaţiile copilăriei. Decizia de a cumpăra o vilă într-un sat din Franţa pare să fie tonul pentru o transformare profundă: ajuns în Lansquenet-sous-Tannes, Jay redescoperă, prin intermediul locurilor splendide, puterea creatoare şi gustul pentru noi începuturi. Vecina sa, Marise este un personaj curios care îi stimulează imaginaţia, în vreme ce solul fertil şi împrejurimile tihnite îi stimulează pofta de grădinărit. În plus, prin sticlele speciale de vin pastrate pentru ocazii deosebite, Jay pare să îl readucă pe Joe în preajma sa, în carne şi oase, iar vizita mentorului din copilarie nu va fi lipsită de învăţăminte subtile. Însă, deşi găseşte pârghiile prin care să reinvie satisfacţiile trecutului Jay nu va fi scutit de agresiunea socotelilor prezente: soţia sa şi editorul său au planuri mari şi foarte pragmatice pentru scriitorul care şi-a regăsit inspiraţia şi pentru comunitatea care vrea să-şi păstreze ritmurile patriarhale. Cine este Marise, cea care a reuşit să îi redea puterea de creaţie lui Jay, ce va face Jay cel pe cale să ajungă din nou pe culmile gloriei, care este rolul lui Joe în toată această istorie? Toate acestea se vor arăta lent şi memorabil abia la final, la fel ca buchetul dezvăluit după degustarea unui vin bun.

Personajele şi naratorul poveştii, vinul de Fleurie din 1962 au ceva în comun: ambele evidenţiază o complexitate care nu este imediat aparentă observatorului. Aşa cum sugerează şi Joanna Harris, un palat al gurii needucat poate descoperi într-un vin o asprime şi o limbuţie deranjante. Şi un cititor mai pretenţios ar putea remarca o aparentă îngrămădire de clişee (o senzaţie de deja vu – mai ales dacă aţi citit deja popularul Un an bun – de Peter Mayle) în romanul Joannei Harris. Cu toate acestea, împletirea difuză şi subtilă dintre magic şi real, originalitatea punctului de vedere narativ, precum şi încărcătura simbolică puternică pe care o capătă vinul (care devine de fapt liantul celor două planuri narative), fac din scrierea Joannei Harris o lectură de care veţi învăţa să vă îndrăgosti, prin răbdare şi atenţie la detalii… asta dacă nu vă va fura pur şi simplu de la început.

Volumul face parte dintr-o trilogie: inaugurată de romanul Chocolat (vă amintiţi cu siguranţă de ecranizarea cu Juliette Binoche, Johnny Depp şi Alfred Molina), continuată cu Vin de mure încheiată cu Pantofii de acadea (în curs de apariţie la Editura Vivaldi).

VIN DE MURE - Joanne Harris – Editura Vivaldi, 2006

Sever Gulea pentru blog.libris.ro