Vin ramele. Nuvele
Vin ramele. Nuvele
Ca de actuala, e actuala rau, desi actiunea se petrece intre 1945 si 1965, pe vremea comunismului sovietic si rudimentar. Se pare ca ramele vin la noi ori de cate ori ceva merge prost. - Mihai Tatulici
Primul personaj principal al volumului de nuvele, intitulat cu obstinatie Vin ramele, este insusi sistemul. Sistemul vazut, conspectat si trait la nivelul articulatiilor celor mai fine si mai ascunse, in increngatura de capilare minuscule, periferice chiar, care alcatuiesc visceralitatea joasa, bazala. In jungla aceea trebuia si putea fi prins omul de rand, omul comun. Locurile actiunii nu sunt spectaculoase, dimpotriva; sistemul exista si pretindea oriunde complicitati oneroase, respectarea protocolului, facerea de concesii si compromisuri, pentru a-I obliga pe omul comun la intrarea in randuri. - Magdalena Popescu Bedrosian
Virusul prozei s-a aratat mai tare decat... Decat ce? Decat cel al gazetariei? Nici vorba, pentru ca in vremea din urma, Mihai Tatulici e unul din cei mai "audiati" oameni ai Televiziunii. Decat propria lui neincredere in propriu-i scris literar? Nici asta, pentru ca, de fapt, el n-a incetat niciodata sa scrie proza, a incetat doar sa publice, si nu din propria vointa (a se citi prefata la aceasta carte). Decat virusul, atat cel autohton, al lui lasa-ma sa te las, al lui fie ce-o fi etc.? Asta da, asta poate sa fie adevarat, mai ales ca autorul acestor povestiri e un bucovinean hatru peste care s-a asezat temeinic un Mitica sudic (nimic peioratisin asta!), chemator la contemplatie prin comentariu, iar nu la infaptuire. Si poate ca infrangerea de acum a prozatorului in fata criticului de odinioara este, ea insasi, transformabila in victorie. Daca e sau nu asa, va decide cititorul. - Laurentiu Ulici
Primul personaj principal al volumului de nuvele, intitulat cu obstinatie Vin ramele, este insusi sistemul. Sistemul vazut, conspectat si trait la nivelul articulatiilor celor mai fine si mai ascunse, in increngatura de capilare minuscule, periferice chiar, care alcatuiesc visceralitatea joasa, bazala. In jungla aceea trebuia si putea fi prins omul de rand, omul comun. Locurile actiunii nu sunt spectaculoase, dimpotriva; sistemul exista si pretindea oriunde complicitati oneroase, respectarea protocolului, facerea de concesii si compromisuri, pentru a-I obliga pe omul comun la intrarea in randuri. - Magdalena Popescu Bedrosian
Virusul prozei s-a aratat mai tare decat... Decat ce? Decat cel al gazetariei? Nici vorba, pentru ca in vremea din urma, Mihai Tatulici e unul din cei mai "audiati" oameni ai Televiziunii. Decat propria lui neincredere in propriu-i scris literar? Nici asta, pentru ca, de fapt, el n-a incetat niciodata sa scrie proza, a incetat doar sa publice, si nu din propria vointa (a se citi prefata la aceasta carte). Decat virusul, atat cel autohton, al lui lasa-ma sa te las, al lui fie ce-o fi etc.? Asta da, asta poate sa fie adevarat, mai ales ca autorul acestor povestiri e un bucovinean hatru peste care s-a asezat temeinic un Mitica sudic (nimic peioratisin asta!), chemator la contemplatie prin comentariu, iar nu la infaptuire. Si poate ca infrangerea de acum a prozatorului in fata criticului de odinioara este, ea insasi, transformabila in victorie. Daca e sau nu asa, va decide cititorul. - Laurentiu Ulici
PRP: 52.86 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
44.93Lei
44.93Lei
52.86 LeiPrimesti 44 puncte
In stoc
Estimare livrare marti, 28 octombrie
Descrierea produsului
Ca de actuala, e actuala rau, desi actiunea se petrece intre 1945 si 1965, pe vremea comunismului sovietic si rudimentar. Se pare ca ramele vin la noi ori de cate ori ceva merge prost. - Mihai Tatulici
Primul personaj principal al volumului de nuvele, intitulat cu obstinatie Vin ramele, este insusi sistemul. Sistemul vazut, conspectat si trait la nivelul articulatiilor celor mai fine si mai ascunse, in increngatura de capilare minuscule, periferice chiar, care alcatuiesc visceralitatea joasa, bazala. In jungla aceea trebuia si putea fi prins omul de rand, omul comun. Locurile actiunii nu sunt spectaculoase, dimpotriva; sistemul exista si pretindea oriunde complicitati oneroase, respectarea protocolului, facerea de concesii si compromisuri, pentru a-I obliga pe omul comun la intrarea in randuri. - Magdalena Popescu Bedrosian
Virusul prozei s-a aratat mai tare decat... Decat ce? Decat cel al gazetariei? Nici vorba, pentru ca in vremea din urma, Mihai Tatulici e unul din cei mai "audiati" oameni ai Televiziunii. Decat propria lui neincredere in propriu-i scris literar? Nici asta, pentru ca, de fapt, el n-a incetat niciodata sa scrie proza, a incetat doar sa publice, si nu din propria vointa (a se citi prefata la aceasta carte). Decat virusul, atat cel autohton, al lui lasa-ma sa te las, al lui fie ce-o fi etc.? Asta da, asta poate sa fie adevarat, mai ales ca autorul acestor povestiri e un bucovinean hatru peste care s-a asezat temeinic un Mitica sudic (nimic peioratisin asta!), chemator la contemplatie prin comentariu, iar nu la infaptuire. Si poate ca infrangerea de acum a prozatorului in fata criticului de odinioara este, ea insasi, transformabila in victorie. Daca e sau nu asa, va decide cititorul. - Laurentiu Ulici
Primul personaj principal al volumului de nuvele, intitulat cu obstinatie Vin ramele, este insusi sistemul. Sistemul vazut, conspectat si trait la nivelul articulatiilor celor mai fine si mai ascunse, in increngatura de capilare minuscule, periferice chiar, care alcatuiesc visceralitatea joasa, bazala. In jungla aceea trebuia si putea fi prins omul de rand, omul comun. Locurile actiunii nu sunt spectaculoase, dimpotriva; sistemul exista si pretindea oriunde complicitati oneroase, respectarea protocolului, facerea de concesii si compromisuri, pentru a-I obliga pe omul comun la intrarea in randuri. - Magdalena Popescu Bedrosian
Virusul prozei s-a aratat mai tare decat... Decat ce? Decat cel al gazetariei? Nici vorba, pentru ca in vremea din urma, Mihai Tatulici e unul din cei mai "audiati" oameni ai Televiziunii. Decat propria lui neincredere in propriu-i scris literar? Nici asta, pentru ca, de fapt, el n-a incetat niciodata sa scrie proza, a incetat doar sa publice, si nu din propria vointa (a se citi prefata la aceasta carte). Decat virusul, atat cel autohton, al lui lasa-ma sa te las, al lui fie ce-o fi etc.? Asta da, asta poate sa fie adevarat, mai ales ca autorul acestor povestiri e un bucovinean hatru peste care s-a asezat temeinic un Mitica sudic (nimic peioratisin asta!), chemator la contemplatie prin comentariu, iar nu la infaptuire. Si poate ca infrangerea de acum a prozatorului in fata criticului de odinioara este, ea insasi, transformabila in victorie. Daca e sau nu asa, va decide cititorul. - Laurentiu Ulici
Detaliile produsului
S-ar putea sa-ti placa si
De acelasi autor
Review-uri
Cititorul 979C6C
12/06/2025 11:07
Achizitie verificata
Am avut ocazia sa l cunoastem pe domnul Mihai Tatulici la un meeting de grup in care l-am invitat. A fost foarte frumos si ne-a dat si autografe pe aceste carti. A fost o experiente de neuitat. Multumim Libris pentru promtitudine!
Arata mai mult
1 din 1 de rezultate
