Incapacitatea de a te bucura este izvor al unei credinte false sau, mai curand, tagaduire a bucuriei, in vreme ce bucuria este absolut esentiala in credinta, deoarece, fara indoiala, ea reprezinta rodul prezentei lui Dumnezeu. Nu se poate ca cineva sa stie ca exista Dumnezeu si sa nu se bucure. Numai legate cu bucuria, frica de Dumnezeu- si smerenia!- sunt corecte, autentice si roditoare. In afara bucuriei toate devin demmonice, o foarte adanca denaturare a oricarei experiente religioase. O religie a fricii. O religie a falsei smerenii. O religie a vinovatiei: toate sunt ispite si curse- cu adevarat foarte puternice, nu numai in lume, ci si inlauntrul Bisericii. Oamenii "religiosi", intr-un anumit mod, privesc bucuria cu suspiciune...