Compania unor copii te schimba numaidecat. Ei sunt niste convertoare de energii care te fac sa iubesti viata, lucrurile simple, marunte si datatoare de bucurii. Ei m-au ajutat sa-mi curat mintea de toate amintirile vicioase care ma mai urmareau uneori. Privindu-mi fratii cum cresc si cum se deschid ca florile sub atingerea miraculoasa a noului nostru soare, mi-am zis ca nimic rau nu mi se mai poate in- tampla vreodata. Incepusem sa ma inzdravenesc si ma simteam bine si la adapost. Simteam ca am ajuns acasa, in sfarsit. Știam ca voi fi fericita in acel loc si nu altundeva. Desi pericolul inca mai era pe ur- mele mele, nu voiam sa dau satisfactie sentimentului de teama, care ma mai incerca din cand in cand. Avand experienta atator rasturnari de situatii, de schimbari de destine, de mentalitati si de principii, eram indreptatita sa cred ca viata noastra s-ar putea schimba din nou si asta nu datorita noua, ci datorita acestei soarte care guverneaza si cel mai mic amanunt, fara sa ne dam intotdeauna seama de asta. Mai aveam momente cand simteam ca cineva ma urmareste, ca merge dupa fiecare pas al meu si imi cerceteaza fiecare miscare, insa ratiunea respingea cu o vitalitate noua toate aceste ganduri involuntare.
Fragment din carte: