Volumul "Voi folosi intunericul drept calauza" de Andrei Mocuta cuprinde poeme care incearca sa surprinda spiritul exotic al culturii catalane si al unor artisti ai locului precum Salvador Dali si Antoni Gaudi. Chiar daca ei sint actorii principali ai jurnalului liric, totusi cel mai viu personaj ce transpare din versurile acestui volum este insasi Barcelona in complexitatea ei arhitecturala inegalabila. Locuri precum Port Vell, Mirador de Colom, Las Ramblas, Sagrada Familia, Placa de Catalunya, Costa Brava sint popasuri poetice intr-un volum de intimplari si imagini decriptate intr-o cheie ludica, evazionista si personala.
Fragment din volumul de poezii:
„Aye!
Singurul scotian pe care l-am vazut in Barcelona
e nedesprins de barului hotelului nostru,
sta noapte de noapte pe terasa si aprinde chibrituri,
apoi le stinge direct in paharul cu whisky.
Nu ma pot abtine sa ma holbez la picioarele lui
paroase si la kilt in timp ce intunericul
ia foc si se stinge in pahar.
Din cand in cand isi taie cate un deget cu briceagul,
iar cand ii mai raman doua, aprinde ultimul chibrit
si spune: Aye! Nu-i asa ca arde cu o flacara minunata?"