Aceasta carte cuprinde cinci prelegeri tinute de William James pe o serie de teme umane fundamentale: credinta, sinuciderea, rationalitatea, filosofia, constiinta si nemurirea. Toate aceste subiecte reprezinta elemente definitorii ale activitatii si gandirii umane in raport cu sine insasi si cu lumea care o inconjoara. Perspectiva adoptata de James in studiul acestor dimensiuni ale existentei umane este atat stiintifica cat si filosofica, filosoful american imbinand cele doua metode cu o abilitate si o ingeniozitate inconfundabile.

 

• Vointa de a crede • Merita traita viata? • Sentimentul rationalitatii • Exista "constiinta"? • Nemurirea omului

 

Poate ca cel mai tonic aspect din filosofia lui James este perspectiva sa despre ce este si ce inseamna cu adevarat filosofia. Lucrarea sa, Pragmatism, incepe in mod tipic cu un citat din Chesterton, care declara ca "cel mai important si practic lucru la un om este in continuare perspectiva sa despre univers. . . . Consideram ca intrebarea nu este daca teoria cosmosului afecteaza lucrurile, ci daca, pe termen lung, le afecteaza altceva". Iar James sustine paradoxul sau cu explicatia: "Filosofia care este atat de importanta in fiecare dintre noi nu e o chestiune tehnica, ci este sentimentul mai mult sau mai putin constient al sensului sincer si adanc al vietii. Este doar partial dobandita din carti; reprezinta modul nostru individual de a vedea si de a simti intreaga solicitare a cosmosului". Aceste cuvinte pun in discutie conceptia filosofica considerata sacra de marea majoritate a filosofilor profesionisti, care ar socoti subiectul lor degradat de orice condescendenta fata de motivul uman. Acestia ar putea vorbi in tonuri intrucatva incerte despre pozitia rezervata eticii, dar, in ceea ce priveste logica si metafizica, ei sustin cu o mare demnitate si siguranta ca telul nostru este pur impersonal si "obiectiv", si ca nu are nimic de‑a face cu viziunea personala sau chiar si cu "paliativele practice" ale stiintei umane. James i‑a deranjat pe unii si i‑a atras pe ceilalti tocmai pentru ca a venit cu ideea inovatoare de a refuza sa trateze filosofia ca pe un amuzament nefolositor sau ca pe o "gimnastica intelectuala", si a cerut in schimb sa se intocmeasca o legatura rationala intre "teoriile" sustinute de filosofii profesionisti in amfiteatre si credintele in functie de care fiintele umane traiesc in lume. Dar aceasta noua perspectiva asupra scopului filosofiei presupune si reflecta o radicala schimbare de atitudine fata de faptele psihologiei. James a patruns pe un teren complet nou prin refuzul sau de a accepta dilema preliminara conform careia pentru a intelege viata spiritului trebuie ca aceasta sa fie redusa fie la un sistem de categorii intelectuale, fie la un set de principii mecanice. - Howard V. Knox

 

Vointa de a crede (1897) abordeaza din perspective complementare fenomenul credintei religioase. Cartea, care include cinci prelegeri pe teme ca vesnicia, credinta, constiinta, rationalitatea, filosofia si sinuciderea, isi bizuie abordarea pe ideea, insolita in registrul pragmatist obisnuit, ca raportarea la Dumnezeu nu comporta nici o garantie a beneficiului nazuit. Mai pe sleau, faptul de a crede presupune absenta oricarei certitudini cu privire la avantajele prezumate ale unui asemenea act. Din acest punct de vedere, aproape nici o legatura cu viziunea pragmatica a restului filosofiei intemeiate de William James. Mai mult, originalitatea acestui particular punct de vedere provine si din interpretarea etica a "eroismului" de a crede: in fond, de ce am investi in credinta daca nimic nu ne garanteaza vreun beneficiu? Simplu: pentru ca un credincios este un om curajos si dedicat. De aceea, morala credintei religioase este una eroica si gratuita. - Valentin Protopopescu, realizator Texte si Pretexte, Radio Romania Cultural