O poveste impresionanta despre acceptarea destinului si despre puterea omului de a se adapta si a supravietui. Doctorul Rafal Wilczur are deosebite insusiri sufletesti si o uriasa capacitate de daruire. Cu toate acestea, soarta il supune unui lung sir de lovituri.

Prof. dr. Rafal Wilczur este o somitate in lumea medical pentru operatiile chirurgicale de succes. Familist convins, este devotat sotiei si fiicei, dar meseria ii rapeste mult timp si ii neglijeaza pe cei dragi. Dupa o operatie grea, doctorul fuge acasa, incarcat de daruri, dar constata ca, satula sa-l astepte, sotia a luat fetita si l-a parasit. Disperat, incepe sa le caute, apoi sa bea in baruri, unde e batut si talharit. Cand se trezeste, nu mai stie nici unde se afla si nici cine este iar banii si actele i-au disparut. Cu ce situatii limita se va confrunta eroul nostru ramane sa vedem.
Fragment din romanul "Vraciul Vol.1" de Tadeusz Dolega-Mostowicz:

“— Oameni buni, povestiti tot, asa cum s-a intamplat, spuse Prokop.
S-au adunat toti in jurul carutei. Au iesit din odaie si cei ai casei, pesemne poftiti afara de Antoni. Au inceput sa povesteasca amanuntit. Din cand in cand, cate unul dintre ascultatori se rupea de grup si se uita pe fereastra. Impotriva obiceiului sau, vraciul uitase sa traga perdelele.
De fapt vraciul nu uitase. Stia insa ca nu mai poate pierde nicio clipa. Intai s-a apucat sa-i faca un control Marysiei. Respiratia slaba si pulsul abia simtit pareau sa indice agonia. Trebuia stabilit cat mai repede despre ce contuzii era vorba. Rana de deasupra tamplei nu putea fi cauza unei stari atat de grave. Era superficiala si provenea probabil din contactul, in timpul caderii, cu o piatra ascutita, care i-a despicat pielea si a alunecat pe suprafata osoasa. Osul nu era atins. Si pielea de pe maini si de pe picioare era jupuita in multe locuri, dar oasele erau intregi.
Degetele vraciului palpau repede, dar sistematic, trupul nemiscat al fetei, coastele, claviculele, coloana vertebrala si au revenit la cap. Abia atinse locul in care capul se unea cu gatul si Marysia tresari o data, de doua, de trei ori...
Acum stia: baza craniului era infundata.
Daca n-a fost afectat creierul, o operatie imediata o mai putea ajuta. Mai putea... era o speranta neinsemnata... dar era.
Vraciul isi sterse cu dosul palmei sudoarea de pe frunte. Privirea lui se opri asupra instrumentelor primitive pe care le folosise pana acum. Isi dadea perfect seama ca nu va putea face o operatie atat de primejdioasa si de grea cu ajutorul lor.
— Toata speranta e in doctor, se gandi cu febrilitate. Sa dea Domnul sa ajunga la timp.
Intre timp, vraciul spala si pansa ranile Marysiei, apoi se ocupa de Czynski. Tanarul isi recapatase cunostinta si gemea tare. Dupa ce-i spala fata si-i curata de sange, constata ca are maxilarul fracturat. Mai neplacuta era fractura complicata a bratului stang. Osul fracturat strapunsese muschiul si pielea.
Cu cateva taieturi de cutit, vraciul inlatura maneca si se apuca de operatie. Din fericire, accidentatul lesina de durere. In douazeci de minute operatia era terminata. In orice caz viata lui Czynski nu era in primejdie.”