E frumos sa fii mic si sa fii inconjurat de iubirea parintilor. E si mai frumos cand primesti un fratior sau o surioara, cum au alti copii si ai vrut si tu.

Dar bebelusul nu e o jucarie si descoperi curand ca mama si tata trebuie sa se ocupe tot timpul de el. Poate trece destul timp pana sa-ti dai seama ca, de fapt, tu esti cineva foarte important. Esti fratele cel mare. Cel pe care mama si tata il iubesc foarte mult si de ajutorul caruia au mare nevoie.

Intr-o buna zi, mama s-a intors de la spital cu surioara lui Peter, un pachetel zbarcit care plangea tot timpul. Dar chiar si asa, Peter era foarte fericit. Ii placea sa se uite la degetelele ei de la maini si de la picioare. Atunci cand plangea: oa-oa-oa, Peter facea si el: oa-oa-oa.

– O cheama Lena, i-a spus mama.

Lena nu stia nici sa mearga, nici sa vorbeasca, ci doar sa planga. Cand plangea, mama venea si o lua din patut, isi lipea obrazul de al ei si ii spunea ca este cel mai dragalas copil din lume.

Cum adica? Parca Peter era acela.