Vremea dispretului - Seria Witcher, partea a IV-a

In lumea lui Geralt, nu doar monstrii din umbre ameninta pacea, ci insisi oamenii, regii si armatele lor, dezertorii si rebelii, fiecare cu propriul interes.

Bine ascunsi in inima padurii, elfii si alte creaturi pana atunci oprimate castiga tot mai multi adepti si lanseaza tot mai multe atacuri-surpriza. Magicienii se lupta intre ei, isi pun la dispozitie puterile pentru pretul cel mai mare sau simpatizeaza cu elfii rebeli.

Pentru Geralt si Yennefer e tot mai greu sa-si tina promisiunea: aceea de a o proteja pe Ciri de oricine si orice ar vana-o, pentru ca ea este cheia salvarii lumii intregi. Dar cu intrigi si dusmani la fiecare colt, Ciri va fi nevoita sa se apere singura si sa-si foloseasca puterile care-i fac atat de mult rau.

La fel ca o vraja complicata, romanul lui Sapkowski este un amestec de fantasy, discurs intelectual si umor negru. - Time

"Din vartejul de siluete vagi, tulburatoare, de scene bizare, de rau augur si de sunete si cuvinte de neinteles, dar infricosatoare a aparut brusc o imagine clara si bine definita. Ciri. Diferita de cea cunoscuta de el la Kaer Morhen. Parul ei cenusiu, zbarlit din cauza galopului, era mai lung – asa cum il purta atunci cand o intalnise prima oara in Brokilon. Cand trecea calare, voia s-o strige, dar vocea nu-l asculta deloc. Voia sa alerge dupa ea, dar avea impresia ca de la brau in jos e prins in smoala intarita. Si Ciri parca nu-l vedea, galopa departe in noapte, intre arini grotesti si salcii, cu crengile zbatandu-se de parca ar fi avut viata. Și a vazut ca sunt urmariti. Ca in spatele ei galopa un cal negru, cu un cavaler in armura neagra, cu un coif cu aripi de pasare de prada.“