Sherwood Anderson este „unul dintre cei mai buni si mai subtili scriitori de limba engleza din zilele noastre”.  - F. SCOTT FITZGERALD

    „Anderson a creat romanul modern care nu a reusit sa inainteze prea mult dincolo de locul unde l-a lasat el.” - JOHN STEINBECK

 

    “MOARTE

 

    SCARA CARE DUCEA LA CABINETUL doctorului Reefy, aflat in cladirea Heffner, deasupra magazinului de imbracaminte al companiei Paris, era prost luminata. La capatul de sus al scarii era atarnata o lampa cu sticla murdara, legata de perete cu un suport special. Lampa avea o suprafata reflectorizanta de tabla, plina de rugina si acoperita de praf. Oamenii care urcau scarile paseau pe urmele multor altora care urcasera si ei. Scandurile moi ale treptelor cedasera sub presiunea picioarelor si drumul era marcat de scobituri adanci.

    In capul scarilor, trebuia sa cotesti la dreapta pentru a ajunge la cabinetul doctorului. La stanga era un hol intunecos, plin cu vechituri. Scaune vechi, capriori, scari pliante si lazi goale zaceau in bezna, asteptand ca cineva sa se indure si sa faca totusi ceva cu ele. Mormanul de vechituri era al magazinului de imbracaminte al companiei Paris. Cand un raft sau un sir de rafturi din magazin deveneau inutile, angajatii le carau pe scari si le aruncau peste mormanul de pe hol.

    Cabinetul doctorului Reefy era mare cat un hambar. In mijlocul incaperii trona o soba uriasa si rotunjita. La baza ei erau gramezi de rumegus, inconjurate de scanduri groase, prinse de podea cu niste cuie. Langa usa se afla o masa mare care facuse parte odinioara din mobilierul magazinului de haine al lui Herrick si care fusese folosita pentru prezentarea hainelor facute la comanda. Acum era acoperita cu carti, sticle si instrumente chirurgicale. La marginea mesei se aflau trei sau patru mere lasate de John Spaniard, care avea o pepiniera de pomi si care era prietenul doctorului Reefy. Acesta, imediat ce intra pe usa, incepea sa scoata mere din buzunar.

    Pe cand era de varsta mijlocie, doctorul Reefy era inalt si neindemanatic. Inca nu avea barba cenusie pe care avea sa si-o lase mai apoi, insa pe buza de sus purta o mustata castanie. Nu era un om elegant, cum avea sa devina la batranete, si era foarte ocupat cu problema felului in care isi intrebuinta mainile si picioarele."