Winston, Agentul cu labute moi - Frauke Scheunemann

James Bond e un agent secret faimos, destul de aratos pentru un biped, care reuseste intotdeauna sa dejoace planurile raufacatorilor si dupa care suspina toate damele. In esenta, e exact ca mine. Numai ca eu nu sunt faimos. Inca.

Emilia, colega de clasa a Kirei, este rapita. Cineva ii santajeaza parintii, iar politia bajbaie neputincioasa dupa indicii.
Sfanta sardina in ulei!
Winston trebuie sa intre din nou in actiune! Pentru ca un agent patruped nu stie de frica atunci cand trebuie sa dea de urma unui om. Sau poate ca ii e frica de un lucru sau doua...
Dar cu ajutorul pisicilor din curte, al unei bunicute rusoaice si al infailibilului sau fler, Winston nu poate da gres.
Fragment din carte:

"Dau la o parte prudent cu botul o foaie de salata. Tot nimic. OK, atunci trebuie data in laturi si cutia de lapte goala. O scot din galeata, dar, din pacate, odata cu ea cade pe podea si o coaja de banana. Apoi un carton de oua. Vad macar un capat al scrisorii? Var si mai adanc capul in galeata si mai scot de acolo cu labuta doua pahare de iaurt vechi si trei coji de oua. Zaresc biletul! Mai culeg repede din galeata de gunoi cateva coji de cartofi si o punga de plastic botita, apoi un filtru de cafea si, in sfarsit, tin in bot foaia de hartie.
Pun cu grija pe podea biletul si-l contemplu. E drept ca, in timpul asta, s-a mai muiat, dar din fericire, literele lipite pot fi inca citite cu usurinta. Ura! Acum mai trebuie doar sa gasesc o ascunzatoare sigura pentru hartie. Imi vine o idee de milioane. Iau biletul in bot, sar pe bufet si fug spre aragaz. Acolo este cutia in care isi pastreaza Ana caietul cu socoteli si bonuri si facturi vechi. E o ascunzatoare ideala, pentru ca Ana face socotelile doar o data pe saptamana si tocmai le-a facut ieri. Imping usurel biletul intre celelalte hartii din cutie. Perfect! Nu sare deloc in ochi si mai tarziu, cand Kira o sa aiba mai mult timp, o sa-i arat cat de important este asa-zisul gunoi.
Apropo de gunoi: trebuie sa ma ocup urgent de mizeria pe care am facut-o pe podea! Nu cumva babusca sa-si faca o impresie proasta despre mine. Pe drumul de la cutia cu hartii spre marginea bufetului, trec pe langa castronul cu pelmeni calzi. Miros pur si simplu incantator. Si chiar mi-e o foame nebuna. Daca as putea... „Nu, Winston", ma imbarbatez eu, „fa repede curat si sari in cosulet. Kira tot o sa apara la un moment dat cu babusca in bucatarie!" "