Xanax
Liviu Iancu, cel mai cunoscut jurnalist de turism din Romania, a intrat in presa din greseala in anul 2000, crezand ca Mediafax e o agentie imobiliara, dar s-a lamurit rapid ca e mai interesant sa scrii stiri decat sa vinzi case. De acolo a plecat la tabloidul National, insa gainile care nasc pui vii fusesera descoperite deja, ceea ce l-a facut sa migreze dupa un an in echipa care a lansat Business Magazin, iar peste o vreme a ajuns la Capital. Dupa cativa ani s-a intors la Mediafax, de unde a plecat dupa sapte ani, temandu-se ca agentia, intrata intre timp in insolventa si relocata intr-un spatiu mult mai mic, se va transforma intr-o simpla afacere imobiliara. In prezent este jurnalist la Profit.ro, unde a publicat o serie de editorial-povesti originale in peisajul presei economice romanesti, foarte appreciate de cititori. Cateva dintre acestea se regasesc si in Xanax, romanul sau de debut.
"Invitatii l-au privit fara interes si i-au zambit plictisiti, clatinand din cap aprobator, iar el a incercat sa se strecoare spre cel mai apropiat scaun gol, fara sa-i vada nimeni ciorapii obositi si tristi ca o seara de luni.
- Uitati-va la el cat bun-simt are, l-a laudat matusa, care tocmai il facuse needucat cu un minut mai devreme.
Cand ii vizita la tara, o data pe an, de Craciun, matusa era considerata printre vecini o culme a rafinamentului. Toata lumea stia ca sotia unchiului Sile se injosea sa vina la ei la tara de la Bucuresti doar ca sa ia carne de porc, dar tot se bucurau ca o vad. Se aseza la masa doar ea singura cu barbatii, iar femeile care ajutasera la taierea animalului ii serveau cu creier de porc, sorici si rinichi prajiti.
- Cine mai vrea creier? intrebase odata o batrana, plimbandu-se in jurul mesei cu tigaia in mana.
Matusa a ridicat doua degete, asa cum fac in clasa, atunci cand stiu raspunsul, copiii silitori:
- Eu vreau creer, eu vreau creer!
Faptul ca spunea „creer" si nu „creier" si ca ridica doua degete cand cerea ceva o calificau pe matusa drept cea mai distinsa prezenta din familie. Matusa avea apartament la Bucuresti, rupea pe englezeste si lucra la InterContinental, cel mai smecher hotel din tara. Costel nu stia sa-i pronunte functia, dar banuia, dupa cum suna, ca „housekeeping" inseamna un fel de directoare.
- Uitati-va la el, poarta sosetele lui taica-so si incearca sa calce pe varfurile lor, ca sa nu se vada ca sunt prea mari. Saracul baiat, nu prea are nimeni grija de el. Maica-sa... tocmai v-am povestit, iar Mitica e mai mult prin carciumi, le-a explicat matusa invitatilor.
Costel aproape ca s-a sufocat de rusine si s-a ghemuit in fotoliu, incercand sa ocupe cat mai putin loc."
PRP: 45.00 Lei

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
36.00Lei
36.00Lei
45.00 LeiIn stoc
Descrierea produsului
Liviu Iancu, cel mai cunoscut jurnalist de turism din Romania, a intrat in presa din greseala in anul 2000, crezand ca Mediafax e o agentie imobiliara, dar s-a lamurit rapid ca e mai interesant sa scrii stiri decat sa vinzi case. De acolo a plecat la tabloidul National, insa gainile care nasc pui vii fusesera descoperite deja, ceea ce l-a facut sa migreze dupa un an in echipa care a lansat Business Magazin, iar peste o vreme a ajuns la Capital. Dupa cativa ani s-a intors la Mediafax, de unde a plecat dupa sapte ani, temandu-se ca agentia, intrata intre timp in insolventa si relocata intr-un spatiu mult mai mic, se va transforma intr-o simpla afacere imobiliara. In prezent este jurnalist la Profit.ro, unde a publicat o serie de editorial-povesti originale in peisajul presei economice romanesti, foarte appreciate de cititori. Cateva dintre acestea se regasesc si in Xanax, romanul sau de debut.
"Invitatii l-au privit fara interes si i-au zambit plictisiti, clatinand din cap aprobator, iar el a incercat sa se strecoare spre cel mai apropiat scaun gol, fara sa-i vada nimeni ciorapii obositi si tristi ca o seara de luni.
- Uitati-va la el cat bun-simt are, l-a laudat matusa, care tocmai il facuse needucat cu un minut mai devreme.
Cand ii vizita la tara, o data pe an, de Craciun, matusa era considerata printre vecini o culme a rafinamentului. Toata lumea stia ca sotia unchiului Sile se injosea sa vina la ei la tara de la Bucuresti doar ca sa ia carne de porc, dar tot se bucurau ca o vad. Se aseza la masa doar ea singura cu barbatii, iar femeile care ajutasera la taierea animalului ii serveau cu creier de porc, sorici si rinichi prajiti.
- Cine mai vrea creier? intrebase odata o batrana, plimbandu-se in jurul mesei cu tigaia in mana.
Matusa a ridicat doua degete, asa cum fac in clasa, atunci cand stiu raspunsul, copiii silitori:
- Eu vreau creer, eu vreau creer!
Faptul ca spunea „creer" si nu „creier" si ca ridica doua degete cand cerea ceva o calificau pe matusa drept cea mai distinsa prezenta din familie. Matusa avea apartament la Bucuresti, rupea pe englezeste si lucra la InterContinental, cel mai smecher hotel din tara. Costel nu stia sa-i pronunte functia, dar banuia, dupa cum suna, ca „housekeeping" inseamna un fel de directoare.
- Uitati-va la el, poarta sosetele lui taica-so si incearca sa calce pe varfurile lor, ca sa nu se vada ca sunt prea mari. Saracul baiat, nu prea are nimeni grija de el. Maica-sa... tocmai v-am povestit, iar Mitica e mai mult prin carciumi, le-a explicat matusa invitatilor.
Costel aproape ca s-a sufocat de rusine si s-a ghemuit in fotoliu, incercand sa ocupe cat mai putin loc."
Detaliile produsului