Castigator al Michael L. Printz Honor Award

Paul Wagoner, elev in ultimul an de liceu, intra in scoala cu o arma furata, isi ameninta iubita, pe Emily Beam, apoi isi ia viata.
Emily, furioasa si coplesita de vina, este trimisa la scoala cu internat Amherst, unde doua colege ciudate si spiritul lui Emily Dickinson ii sar in ajutor.
Dar Emily trebuie sa gaseasca in ea insasi forta de a-si vindeca sufletul ranit, de a afla binele din spatele raului, speranta din spatele disperarii si promisiunea primaverii, odata cu ultima zapada.

"Cel mai bun roman pentru adolescenti al anului 2015" - Boston Globe
"Cea mai buna carte a anului 2015" - Kirkus Reviews
"Hubbard surprinde perfect toata framantarea primei iubiri, bucuria prieteniei si relatia complicata dintre adolescenti si adulti." – VOYA
"Gratioasa ca o pana dusa de vant, aceasta poveste plina de lirism vorbeste despre experienta vindecarii in urma unei tragedii." - Kirkus Reviews
"Zapada mieilor e o mica bijuterie. Aduce in scena un personaj feminin puternic, care se straduieste din rasputeri sa treaca peste un eveniment dureros din viata ei." - School LibraryJournal
"Stilul lui Hubbard e elegant si emotionant." - Publisher’s Weekly
"Romanul acesta imbina proza si poezia intr-un mod aparte, iar efectul este uluitor." - Booklist
Fragment din roman:

"Timp de o saptamana, Emily a batut coridoarele internatului Amherst. Dupa cina din seara asta va suna acasa, asa cum i-a promis mamei pe cand stateau, acum o saptamana, in fata portilor si le va spune parintilor ca e bine. Si, intr-un anume fel, chiar este. Bine, in sensul ca nu are nici suisuri, nici coborasuri. Bine inseamna ca nu i-e rau, ca n-a dat de belele, ca n-a intrat in niciun conflict. Le-a evitat pe K.T. si pe celelalte fete, ascunzandu-se in studioteca, care arata ca o biserica. Acolo se duce Emily in timpul pauzelor dintre cursurile de dimineata, in pauza de pranz, in timpul orelor de studiu de seara; in majoritatea timpului sta la etaj, unde sunt separeurile, langa o fereastra arcuita care da spre scuar. Studioteca nu e chiar atat de zgomotoasa si de plina de verva pe cat o lasase K.T. sa creada. Ba, de fapt, e un loc linistit si, chiar in acea dupa-amiaza, la ghiseul de imprumuturi, Emily traieste ceea ce nu si-ar fi putut descrie siesi altfel decat drept prima ei experienta religioasa.
Soarele se revarsa in valuri prin ferestrele gotice, luminand praful din aer. Sta minute in sir si priveste firele de praf care urca si coboara intr-un ritm ce devine unul si acelasi cu cel al respiratiei ei, un ritm care ii permite sa vada dezastrul in intregimea lui. Cel pe care ea l-a creat.
Ca si cum o mana nevazuta ar impinge-o de la spate, se duce spre catalogul de titluri si rasfoieste pana ajunge la Dickinson, Emily. Sunt cel putin douazeci de titluri dedicate ei. Cand matusa Emily i-a pomenit prima data de ASG, i-a zis ca internatul e celebru datorita lui Emily Dickinson, care a fost eleva acolo acum mai bine de o suta de ani, pe vremea cand se chema Academia Amherst. In 1961, la o suta de ani dupa ce fusese inchisa, a fost readusa la viata sub numele de Scoala pentru Fete Amherst, de catre doua surori, mari amatoare de poezie, care nu s-au casatorit niciodata.
Emily Beam stie cate ceva despre Emily Dickinson de la orele ei de engleza de la Liceul Grenfell. Emily Dickinson a scris 1775 de poeme, un numar usor de retinut, pentru ca e cu unu mai putin decat 1776, anul in care s-a nascut America. Emily se indreapta spre rafturile pe care se afla cartile lui Dickinson, sperand ca antologia de poezii sa aiba si un index pe teme; altfel nu are nici cea mai vaga idee cum sa gaseasca poezia pe care o cauta. Domnisoara Albright, profesoara ei, spunea ca Dickinson nu dadea titlu poemelor sale; ea, sau altcineva, le-a numerotat.
Operele complete ale lui Emily Dickinson, editie ingrijita de Thomas H. Johnson, pare groasa si promitatoare. „Arma, incarcata, 754", dupa indicatiile din index. Emily cauta poemul la pagina precizata. "