De citiva ani incoace, Al. Cistelecan, admirat unamim pentru subtilele intuitii judecati privind spatiul poetic romanesc, dar dedat, nu mai putin, unui soi de mic narcisism tinind de o anume caligrafie manierista a expresiei, a publicat in presa literara o suita de profiluri de doamne lirice transilvane, dezgropate din fisiere ingalbenite de biblioteci, de unde nu le-a mai scos aproape nimeni si nici nu prea mai aveau sansa sa fie scoase. /.../ presupusul temut calau suride si se amuza in timpul executiei, nu mai putin atent la baletul sau de pe esafod ori la dexteritatile cu care-si minuieste instrumentele chirurgicale. E, pe deasupra, un bonom si un tandru. -  lon Pop, "Romania literara", nr. 1-2/2015