Selectia prozatorilor din comunism se cere ceva mai staruitor argumentata decat cea a prozatorilor "interbelici" (termen uzual, dar neacoperitor, pentru ca includem in aceasta perioada si vremurile de razboi). Exemplaritatea, aici, e motivata de valoarea, originalitatea, insolitul, atipicitatea (stranietatea, cu termenul lui Harold Bloom) epicii. Urmaresc - o spun riscand simplificarea - fondul autohton si forma universala. Dau prioritate experimentului, daca innoirea este substantiala, se integreaza in - si face sau incearca diferenta de - epica occidentala. Fac o concesie cu M. Preda, prozatorul emblematic al unei epoci istorice intunecate (cu toate nuantele de intuneric si rarele ei strafulgerari de lumina). Previn usor reprosul de a ocoli in selectie prozatori care abia daca debutau sau publicau primele carti pana in 1989. (Autorul)