Nici nu stiu cum as putea scrie o prefata la o marturie zguduitoare prin fermitate si continut. Un volum plin de luciditate care mi-a dovedit, ca preot, ca duhul apologetic este una dintre  harismele prin care laicatul de astazi poate sa ajute demersul pastoral al Bisericii. Prin experienta si cultura sa duhovniceasca Klaus Keneth daruieste cititorului unul dintre cele mai frumoase manuale de supravietuire duhovniceasca. Discernamantul si efortul iesirii din bezna ratacirilor care cautau sa-i satisfaca setea de Dumnezeu sau, cum deseori marturiseste, golul din propria fiinta, l-au purtat pe autor 2 milioane de kilometri in cautarea Adevarului . Din pelerinajul acesta in cautarea identitatii sale vesnice s-a intors biruitor caci s-a lasat biruit de Hristos Mantuitorul, Dumnezeul cel Viu.

De asta data nu mai avem de a face cu o marturie asupra propriei sale vieti ci de modul in care, pe parcursul acesteia, a gustat din anestezicul islamului si Meditatiei Transcedentale, Hinduismului si Yogei, Budhismului si Zenului, lasandu-se narcotizat de tariile filosofiei ori misticismului oriental, descoperindu-ne prin analiza fiecarei astfel de constructii demonice frumusetea Ortodoxiei, care nu ne face mai buni decat ceilalti ci mai daruiti, mai responsabili- atunci cand noi insine nu ne tinem de false traditii si nu-l idolatrizam pe Hristos, transformandu-l, dupa chipul si asemanarea slabiciunilor noastre, in ideologie simplista ori sindicalizare a reactiei pastorale.
Dintai cartea aceasta este un dar facut invatamantului religios din Romania. La toate intalnirile noastre cu „intelighentia” de serviciu a Dialogului Social ni se reproseaza ca nu ingaduim copiilor nostri sa se scoleasca aconfesional, cu acest soi de cultura amalgamata, pe care Klaus Keneth o demasca in toata ranjitura ei specifica. Caci la lipsa de mentalitate marturisitoare in jocul careia vrea sa intram antrepriza de indobitocire programata a poporului roman, cu toate ca nu exceleaza in studii de specialitate-inca nu am auzit de un istoric al religiei, la modul serios, fundamental impus in constiinta internationala, cartea lui Keneth este o avertizare. Pentru divinizatorii lui Mircea Eliade sau I.P. Culianu nu ar fi rau sa ii rugam sa reciteasca actuala critica in domeniu si, dincolo de simpatiile subiective care ne incearca, sa remarce cam la ce nivel ne mai aflam. Utopia sincretismului care cauta sa fie impus drept moda naste deja lipsa de verticalitate in care ne-am insurubat  prin cerbicia politicianismului culturnic. Chiar cand acesta are ca spatiu de emanatie Occidentul, nu-i musai sa renuntam la analizarea sa in toate striatiile multiformalismului ucigator de suflet.  Lucrarea lui Keneth va deveni obligatorie unei „bune informari a populatiei”, ca sa folosim terminologia la moda in demagogia actuala, iar parintii care vor citi lucrarea si vor mai subscrie diluarii spirituale a sufletului copiilor lor cred ca trebuie sa inceapa sa-si puna foarte serios problema propriei mantuiri.

Frumusetea scriiturii si modul respectuos de analizare a unor aspecte pe cat de populare pe atat de necunoscute cu adevarat in arealul nostru educational, vor impune cartea. Nu prin note de subsol ci prin notele despre „subsolul” lumii in care traim, dinspre care izbucnesc catre noi toate mofturile anormale ale omului trecut demult in post-crestinism. Excelenta analiza este dublata de o cunoastere din interior a fenomenelor descrise, dovedind luciditate si putere de rupere de minciuna si contrafacerile rudimentelor de religie in care, ca intr-o panza a celui mai de temut paianjen al lumii, tesuta de veacuri in jurul omului, firea omeneasca se lasa corupta. Structurari ca de fisa de lectura, dublate de articulari pertinente din textele specifice fiecarei religii sau culturi descrise, lipsit de rautate ori causticitate ieftina, Klaus Keneth ramane un apologet crescut in Duhul Sfant, duhul bunului simt. Descoperirea unei Ortodoxii vii, prin harul lui Hristos a vazut Ortodoxia dintai prin ochii binecuvantati ai Parintelui Sofronie de la Essex sau ai Parintelui Zaharia Zaharou, l-a scutit de grimasele cu care ne intampinam uneori convertitii. Bucuriile lui sunt si bucuriile comunitatii care l-a primit in mijlocul ei ca pe un dar de Sus. E important sa intelegem ca fratele acesta al nostru nu trebuie „controlat” la Ortodoxie. Uneori e smintitor prin gesturi? S-au smintit cativa de cateva dintre propozitiile sale? Interesant. Pentru ca, prea cuminti ca sa mai convertim tristetile si dezorientarile semenilor nostri in bucurii marturisitoare, am uitat de nebunia aceasta marturisitoare, care tine vie viata de credinta a Bisericii noastre. Mesajul celor nenascuti (genetic) ortodocsi este tot mai limpede: ne e draga Ortodoxia dar nu ortodocsii care si-au transformat inimile din tron al lui Dumnezeu in stalactite ale parerii de sine, dispusi mereu la a converti pe altii, dupa masura propriei impietriri, fara a face nici un efort personal, in linia propriului progres duhovnicesc.

Lucrarea aceasta tine in ea cheia de aur a oricarei predari a Istoriei Religiei, pe care uneori chiar scolile noastre de teologie o eludeaza prin false alinieri culturale. Nici o alta religie nu poate fi privita decat prin lentila de Har a Duhului Sfant, prin experienta de har a Bisericii, si nu este cazul, niciodata si in nici o situatie, sa prevaleze diplomatia falselor ecumenisme in defavoarea marturisirii de credinta. Aici este frumusetea nemaipomenita a cartii. Pentru tot soiul de cuconeturi si elitisti atrasi de  ezoterisme ieftine - ale caror pericole autorul nostru le identifica foarte atent, pentru toti pustii atrasi de softurile vietii spirituale, cartea  este un manual de supravietuire. Personal cred ca pentru slujitorii bisericii, indiferent de treapta in care se incadreaza ei, cartea este un manual de abordare a problematicii generale si speciale a dramei sincretismului modern. Lipsit de ura si ingamfare confesionala, cred ca de aceasta s-a vindecat dintai, autorul cartii impleteste remarcabil istoria culturii personale cu aceea a istoriei religiei. Lucru din care la noi s-a gustat foarte rar.

Daca cineva m-ar intreba care este pagina cea mai de pret a lucrarii nu as ezita sa-i spun ca aceasta carte este  cea mai de pret pagina a literaturii apologetice in domeniul istoriei religiei. Ideea editorului roman de a initia prin aceasta carte o colectie apologetica apare mai mult decat fericita. Obliga la continuitate, la propunerea identificarii unei linii ortodoxe a apologeticii care trebuie sa treaca de la faza de combatere la aceea de dezbatere destinsa in Duh, fara invartosari uratoare  ci inteleptiti de harul Mantuitorului. Sper ca lucrarea aceasta sa fie adusa dinaintea copiilor nostri, bucuros ca ea exista as fi trist daca bucuria aceasta n-as imparti-o cu ei, copiii nelinistii noastre. Cred ca prin aceasta scriere Keneth se va inscrie pe linia unor contributii luminoase la elucidarea unor linii de forta in dialogul cu societatea secularizata. Neuitand, nici o clipa, marturisirea autorului: „Luminare cauti? Sa stii cine esti? Atunci priveste-ti luptele pierdute! Restul e har sau mandrie. Acesta este sfatul meu catre toti pelerinii drumului infundat al misticii si meditatiei asiatice, chiar daca aceasta este si doar o simpla vizitare a unei librarii cu carti despre ezoterism. Cel care si-a vazut propriile slabiciuni, greseli, mizerii si lipsuri, va fi pregatit sa ia asupra sa Crucea lui Hristos, pentru a se departa de pacat si de tradarea dragostei lui Dumnezeu. O hotarare necesara pentru a ne scoate din nevoie. Aceasta ura de sine, purificatoare, ne va conduce la recunoasterea pacatului, pocainta si intoarcere in bratele iubitoare ale lui Hristos. Drumul in jos este drumul in Sus. Nu e comod, nu, insa e cea mai mare aventura pe care poate trai un om. Mai ales din punct de vedere al biruintei si al certitudinii despre viata vesnica.”

Sper din toata inima sa descoperiti in paginile acestei carti bucuria marturisirii care l-au adus pe fratele acesta al nostru in mijlocul poporului nostru, prin conferinte si scriitura. Cred ca marturisirea unuia care a gustat din biruinta cea dinainte de Biruinta este mai de pret decat expandarea frustrarilor noastre pastorale. Sa reinvatam a spune Hristos a Inviat nu ca pe un simplu salut pascal, ci ca pe o certitudine! Cartea aceasta, parte din argumentarea acestei certitudini.

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Cuprins:

Scurt manual de supravietuire

Cuvant catre cititorul roman

Iesirea din lumea occidentala

O povestioara simbolica

Islamul

Meditatia transcendentala

Hinduismul: istorie sau legenda?

Yoga, meditatie si post-crestinism

Meditatia asiatica si meditatia crestina. Studiu comparativ

Motivele decaderii si postmodemismul

Urmari ale misticii Orientului Indepartat

Calea lui Buda

Zen si „Absolutul impersonal”

„Demonii, ce i-am chemat”

O privire de final

Concluzii

Preschimbarea rusinii in putere

Opt teze pentru diferentiere

Lista generala a termenilor de specialitate