Mai sunt
00
00
00
00
X
Categorii:
inchide meniul
Manuale Scolare
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Zgomotul timpului - Julian Barnes

3.5

26.24  Lei 34.99  Lei

sau 2624 de puncte. Detalii.

In stoc

Cod: NEM978-606-758-622-0

An aparitie: 2016

Autor: Julian Barnes

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Babel

Editie: Necartonata

Editura: NEMIRA

Format: 220 x 120 mm

Nr. pagini: 208

Titlu Original: The Noise of Time

Traducator: Virgil Stanciu



Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 75 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

Este anul 1935 si tanarul compozitor Sostacovici se teme pentru viata sa, caci Stalin e brusc interesat de muzica lui. Artistul e sigur ca va sfarsi in Siberia si priveste in urma la propria viata. Totusi, are noroc si nu devine o victima. Insa pretul e mare: capitularea in fata regimului.
Julian Barnes prezinta cu lumini si umbre destinul unui mare muzician, dar si drumul parcurs de Uniunea Sovietica, intr-o stralucita explorare a sensului si a locului artei in societate.

O ambitioasa alegorie orwelliana despre dificultatile intampinate de artisti in societatile totalitare si o parabola kafkiana despre eforturile unui om fricos de a se lupta cu o realitate suprarealista. - The New York Times

Barnes s-a reinventat inca o data. - Daily Telegraph

Fragment din carte:

"Sudoarea cursese pe ei la Anapa. Era canicula in Caucaz, iar lui nu-i placuse niciodata caldura. Contemplasera plaja de la Golful de Jos, dar nu avusese chef sa se racoreasca inotand. Se plimbasera la umbra padurii de deasupra orasului si el fusese hitepat de tantari. Apoi fusesera impresurati de o haita de caini si aproape mancati de vii. Nimic nu conta. inspectasera farul statiunii, dar in timp ce Tania isi intindea capul, el se concentra asupra dulcii cute facute de pielea ei la baza gatului. Vizitara vechea poarta de piatra care era tot ce mai ramasese din fortareata otomana, dar el se gandea la gambele ei si la felul cum li se miscau muschii cand ea umbla. In saptamanile acelea nu existase nimic in viata lui in afara de dragoste, muzica si intepaturi de tantari. Iubirea in inima, muzica in cap, intepaturile in piele. Nici macar Paradisul nu era scutit de insecte. Dar nu-i era ciuda pe ele. Muscaturile erau executate ingenios, in locuri inaccesibile; lotiunea avea la baza un extract din garoafa. Daca datorita tantarilor degetele ei ii atingeau pielea si-l faceau sa miroasa a garoafe, cum ar fi putut sa aiba ceva impotriva insectei?
Aveau nouasprezece ani si credeau in Amorul Liber: turisti mai interesati unul de trupul celuilalt decat de atractiile statiunii. Repudiasera poruncile fosilizate ale Bisericii, societatii, familiei si plecasera departe, ca sa traiasca precum un sot si o sotie, fara a fi sot si sotie. Aceasta il excita aproape la fel de tare ca actul sexual propriu-zis; sau, poate, facea parte inextricabila din el.
Apoi venise tot timpul acela in care nu erau Impreuna in pat. Amorul Liber rezolvase poate problema primara, dar nu le inlaturase pe celelalte. Fireste ca se iubeau; dar a fi tot timpul impreuna - chiar cu cele 300 de ruble ale lui si cu proaspata lui celebritate - nu era tocmai corect. Cand compunea, intotdeauna stia exact ce sa faca; lua hotarari juste despre ce-i cerea muzica - muzica lui. Iar cand dirijorii sau solistii intrebau, politicosi, daca asta n-ar fi mai bine sau aia n-ar fi mai bine, raspundea intotdeauna: „Sunt sigur ca aveti dreptate. Dar s-o lasam asa deocamdata. Voi face schimbarea data viitoare." Ei erau satisfacuti, iar el la fel, dat fiind ca n-avea nici cea mai mica intentie sa tina cont de sugestiile lor. Pentru ca deciziile si instinctul lui fusesera corecte. "

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 75 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

commentarii
Rating general al produsului
3.5 (2 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
Simona66 08/27/2020
Spunea Miron Costin cindva, ...nu suntu vremile supt carma omului, ci bietul om supt vremi si nu exista poate cuvinte mai potrivite pentru a ilustra destinul lui Dmitri Dmitrievici Sostakovici, marele compozitor rus care a inspirat biografia fictionala a Julian Barnes, Zgomotul timpului. Chiar daca nu a avut destinul lui Osip Mandelstam, poetul care a platit cu viata epigrama pe care a compus-o impotriva lui Stalin (sintagma titlului e preluata de altfel din memoriile acestuia, fiind un citat in citat, dat fiind ca reprezinta definitia pe care poetul Alexander Blok a dat-o istoriei), soarta sa a fost la fel de tragica, pentru ca, in anii Marii terori dar si dupa aceea, a fost fortat permanent sa-si redefineasca atit conditia umana cit si cea artistica. Cele trei parti ale romanului consemneaza trei momente de cotitura in viata compozitorului, tot la doisprezece ani (1936, 1948, 1960), fiecare dintre ele incepind cu afirmatia devenita leitmotiv ca acela era timpul cel mai rau (dar nu spunea Shakespeare ca cel mai rau nu este/ Cit inca putem spune: Acum e cel mai rau?) Prima parte, Pe debarcader consemneaza prima cadere de pe cal a tinarului muzician, deja celebru in toata lumea cu opera sa Lady Macbeth din Mtsensk, jucata intii la Leningrad, in 1934, si apoi in mai multe orase din Europa si Statele Unite ale Americii. Sintem in 1936 cind Stalin se duce la teatru sa vada a optzeci si patra reprezentatie a ei si pleaca ostentativ inainte de final. A doua zi apare un articol nimicitor in Pravda, numind printre altele compozitia o brambureala fara legatura cu muzica. Dat afara de la Conservator, cu opera pusa la index, aproape un an de zile Sostakovici asteapta cuminte in fata liftului, noapte de noapte, cu bagajul linga el, sa fie arestat, ceea ce (din fericire?) nu se intimpla. Ii admira pe cei care se ridicau si-i strigau Puterii adevarul in fata. (...) Cind statuse, asteptind sa se deschida usile liftului, la etajul cinci din strada Bolsaia Puskarskaia, teroarea era amestecata cu dorinta palpitinda de a fi arestat. Simtise si el vanitatea curajului trecator. Dar acesti eroi, acesti martiri, a caror moarte oferea o dubla satisfactie tiranului care o ordonase si natiunilor care observau, dorind sa compatimeasca si sa se simta superioare nu mureau singuri. Drept rezultat al curajului lor, multi altii din jurul lor erau distrusi. De aceea nu era simplu, chiar daca era clar.Al doilea timp rau il petrece in avion, la intoarcerea de la o conferinta de pace la New York, in 1948, unde, ca membru al delegatiei sovietice fusese nevoit sa tina o cuvintare impotriva lui Stravinski, compozitorul pe care-l admira cel mai mult dintre toti.Fusese un tradator. Il tradase pe Stravinski si prin asta tradase muzica. Mai tirziu i-a spus lui Mravinski ca fusese cel mai groaznic moment din viata sa.Al treilea timp rau, iarasi cel mai rau, vine, paradoxal, dupa Teroare, in automobil, in vremurile mai relaxate ale domniei lui Hrusciov (ha, ha, n-am stiut ca numele lui inseamna stiulete), cind, aparent, Sostakovici este reabilitat, dar este nevoit sa faca si cele mai multe compromisuri: sa intre in partid, sa accepte postul de presedinte al Uniunii compozitorilor, sa pretinda ca este autorul unor articole (pe care nici nu le scrie, nici nu le citeste) de propaganda, dar mai ales sa semneze scrisori deschise impotriva lui Soljenitin, desi il admira pe romancier si-l recitea constant sau a lui Zaharov. Semnatura sa aparea alaturi de a lui Haciaturian, Kabalevski si, fireste, Hrennikov. O parte a lui spera ca nimeni nu va crede ca nimeni nu putea sa creada ca era de acord cu ce spuneau scrisorile. Dar lumea credea. Prieteni si colegi muzicieni refuzau sa-i dea mina, ii intorceau spatele. Ironia are si ea limitele sale: nu poti semna scrisori tinindu-te de nas sau incrucisindu-ti degetele la spate, crezind ca ceilalti vor ghici ca n-o faci in serios. Cartea se incheie rotund cu evocarea aceleiasi imagini cu care a inceput (si care ar putea fi considerata prologul si epilogul): trei oameni, un cersetor si doi soldati, dintre care unul era Sostakovici, bind votca pe un peron in mijlocul Rusiei in timpul razboiului:
Maria Simona 07/08/2020
Întreg universul compozitorului se prăbușește, aceste deveninind depresiv, chiar maniac pe ideea că va fi deportat în Siberia. Cu toate acestea, soarta Șostacovici se schimbă, aparent, după moartea lui Stalin în 1953. Soarele răsare din nou deasupra vieții compozitorului.

sus
Feedback Wishlist