În Zile birmaneze, Orwell critica Imperiul Britanic și expune discrepanțele dintre idealul de civilizație europeană și efectele dezastruoase ale colonialismului asupra comunităților locale.

 

Există autori pe care posteritatea îi descoperă când vocea lor estetică a ajuns să se fi impus definitiv, eclipsând începuturile. Înainte de a deveni moralist global, Orwell a fost Eric Arthur Blair, un britanic de nouăsprezece ani care, părăsind confortul social al metropolei, s-a înrolat în Indian Imperial Police și a fost trimis în Birmania colonială. Din această experiență - un amestec de alienare și trezire morală - se va naște, peste un deceniu, în 1934, primul său roman, Burmese Days (Zile birmaneze), un text ce anunță privirea critică asupra mecanismelor puterii. Birmania anilor ’20 ai secolului trecut era o provincie (recent) absorbită de Imperiul Britanic, anexată în urma celui de-al treilea război anglo-birman (1885-1886) și integrată administrativ în India Britanică. Această lume aparent ordonată, dar profund coruptă din punct de vedere moral, i-a oferit tânărului Eric Blair materia narativă pentru romanul său de debut.

 

Timp de cinci ani, Blair a trăit în acest univers colonial, patrulând prin orașele de provincie, asistând la ritualurile dominației britanice și observând mecanismele subtile prin care prejudecățile rasiale și de clasă se transformau în norme comportamentale. Orășelul fictiv Kyauktada, scena romanului Zile birmaneze, nu e un decor exotic, ci un perimetru socio-cultural închis, un spațiu al convențiilor rigide, unde fiecare rol este deja prescris. În acest cadru, romanul se organizează în jurul a trei personaje: John Flory, doctorul Veraswami și U Po Kyin. Prin aceste trei personaje, Orwell construiește o parabolă a prizonieratului moral: între refuz, supunere și cinism, toate formele de viață colonială se consumă în interiorul aceleiași logici a puterii. În Zile birmaneze nu există suspans, există însă o tensiune difuză a unei lumi care se erodează din interior.

 

Sunt puțini autori în secolul XX care să fi reușit să transcrie experiența colonială cu luciditatea, rigoarea morală și lipsa de concesii pe care le manifesta George Orwell.

 

La aproape un secol de la apariția sa, Zile birmaneze continuă să fie o lectură pasionantă ca document al colonialismului britanic și ca potențială analiză (profetică) a mecanismelor de putere, excludere și conformism care traversează modernitatea până în prezent.