Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Zilele abandonului

De (autor): Elena Ferrante

0
(0 review-uri)
Zilele abandonului - Elena Ferrante
Rasfoieste

Zilele abandonului

De (autor): Elena Ferrante

0
(0 review-uri)
Aceasta carte face parte din colectia Anansi Contemporan.

Candva scriitoare aspiranta, Olga a renuntat la ambitiile ei literare, dedicandu-se casniciei si cresterii copiilor. Cand e parasita de sotul ei, Mario, se refugiaza in propria nefericire si descrie zilele care au urmat plecarii lui ca pe un iad personal. Are treizeci si opt de ani, doi copii si un caine-lup de care trebuie sa aiba grija in continuare, desi i se pare ca viata s-a sfarsit. Treptat, Olga se desprinde dureros de realitate, facand o obsesie din a intelege de ce sotul ei a incetat s-o iubeasca si a lasat-o in urma pentru o femeie mult mai tanara, dupa cincisprezece ani de casnicie.
 
Furia, ratacirea, dezorientarea, sentimentul de gol, senzatia de sfartecare a familiei si abandonul de sine pun stapanire pe eroina Elenei Ferrante, care, incetul cu incetul, simte ca pierde contactul cu viata reala. In plus, e bantuita de o amintire din copilarie care o aduce in pragul nebuniei - amintirea unei femei care, dupa ce a fost parasita de sot, a hotarat sa-si puna capat zilelor.
 
Bestseller in Italia timp de aproape un an, Zilele abandonului descrie incercarea unei femei parasite de a gasi, dupa luni de furie, indoieli, autocompatimire si disperare, o cale de a-si depasi suferinta si de a-si construi o noua viata.
 
Inca de la aparitia romanului Prietena mea geniala, care deschide Tetralogia Napolitana, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformandu-se in asa-numita "Febra Ferrante". Este considerata una dintre autoarele contemporane cele mai convingatoare, o stilista desavarsita, cu o intuitie artistica iesita din comun, care a castigat admiratia mai multor scriitori celebri - Jhumpa LahiriElizabeth StroutClaire Messud - si a unor critici importanti: James WoodJohn Freeman, Eugenia Williamson etc. Dar, fara indoiala, primirea cea mai calduroasa a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce vorbeste intr-un stil plin de frumusete si forta despre sentimentul de apartenenta la un loc, despre relatiile umane, dragoste, familie si prietenie.
 
Zilele abandonului a fost ecranizat de Roberto Faenza in 2005, cu Margherita Buy, Luca Zingaretti si Goran Bregovic in rolurile principale, filmul fiind nominalizat la Leul de Aur in cadrul Festivalului de Film de la Venetia.
 
La Grupul editorial Trei au aparut toate volumele Tetralogiei NapolitanaPrietena mea genialaPovestea noului numeCei care pleaca si cei ce raman si Povestea fetitei pierdute, romanele Fiica ascunsa si Iubire amara, precum si cartea pentru copii Noaptea pe plajaPovestea fetitei pierdute a fost nominalizata la Man Booker Prize (2016) si a primit Medalia de Aur pentru fictiune in cadrul Independent Publisher Book Awards (2016).
 
Prietena mea geniala, primul roman din Tetralogia Napolitana, a fost ecranizat de HBO sub forma unui mini-serial.
 
Un roman sobru, fara sentimentalisme, plin de pasaje scrise cu o intensitate ametitoare. Ferrante isi da masura talentului in descrierea obsesiilor ineluctabile care alcatuiesc peisajele noastre mentale. -  La Stampa
 
Ferrante descrie in detaliu microcosmosul personal al unei femei abandonate, drumul sinuos catre Acceptare si urmele dureroase ale trecerii timpului. - El Mundo

Una dintre cele mai mari scriitoare din Italia ultimilor ani. - Corriere della Sera
 
Nimic din ce citesti despre cartile Elenei Ferrante nu te pregateste pentru ferocitatea scrisului ei. -The New York Times
 
O capodopera! Fascinatia romanului rezida in inteligenta necrutatoare a vocii sale narative. - The Philadelphia Inquirer

Traducere din limba italiana de Cerasela Barbone.

 
Fragment din cartea "Zilele abandonului" de Elena Ferrante:
 
"L-am luat de jos, l-am studiat cu atentie, am privit in jur dezorientata, am observat furnicile. Treceau rapid insirate pe langa baza bibliotecii, invadasere din nou casa, poate ca firul lor negru era singurul care o mai tinea intreaga, care o impiedica sa se dezintegreze complet. Fara incapatanarea lor, m-am gandit, as vedea-o pe Ilaria acum stand pe o stinghie de pardoseala multmai departe, iar in camera in care zace Gianni ar fi mai greu de ajuns decat la un castel cu podul mobil ridicat, incaperea plina de durere in care agonizeaza Otto ar fi o carantina pentru bolnavi de ciuma, unde n-ai putea intra, si chiar emotiile si gandurile si amintirile vietii trecute, locurile straine si orasul de origine si masa sub care ascultam povestile mamei mele ar fi o pulbere foarte fina in lumina fierbinte de august. Sa las in pace furnicile. Poate ca nu erau un inamic, facusem rau incercand sa le extermin. Soliditatea lucrurilor e incredintata uneori unor factori enervanti care par sa le tulbure coeziunea.
Acel ultim gand a avut o voce puternica, a rasunat, am tresarit, nu era al meu. I-am auzit cu claritate ecoul, reusise chiar si sa treaca de bariera loviturilor sarguincioase ale Ilariei. Am ridicat ochii de pe spray-ul pe care-l aveam in maini spre masa mea de lucru. Corpul de mucava al sarmanei din Napoli statea acolo, imbinare artizanala a celor doua profiluri ale mele. Ramanea in viata cu venele mele, le vedeam rosii, descoperite, umede, pulsand. Si gatlejul, si corzile vocale, si respiratia care sa le faca sa vibreze imi apartineau. Dupa ce a rostit acele cuvinte incoerente, si-a reluat scrisul in caietul meu.
Desi am ramas intepenita pe pozitia mea, am reusit sa vad clar ce scria. Notite de-ale ei, pe paginile mele. Camera asta e prea mare, nota cu caligrafia mea, nu reusesc sa ma concentrez, nu sunt capabila sa inteleg pe deplin unde sunt, ce fac, de ce. Noaptea e lunga, nu trece, de aceea m-a parasit sotul meu, voia nopti care sa treaca, inainte sa imbatraneasca, sa moara. Am nevoie, ca sa scriu bine, sa ajung la miezul fiecarei intrebari, de un loc mai mic, mai sigur. Sa sterg ce e inutil. Sa restrang campul. Sa scrii cu adevarat inseamna sa vorbesti din pantecele matern. Sa intorci pagina, Olga, s-o iei de la capat.
Azi-noapte nu m-am dus la culcare, mi-a spus femeia de la masa de lucru. Dar imi aminteam ca m-am bagat in pat. Un pic de somn, ma ridicasem, ma intorsesem la culcare. Probabil ca ma bagasem in asternut foarte tarziu, fara sa opun rezistenta, de-a curmezisul, iata de ce eram in pozitia aceea neobisnuita cand m-am trezit.
Sa fiu atenta, deci, sa reordonez faptele. Deja in cursul noptii ceva in mine cedase si se fransese. Ratiunea si memoria mea se dezintegrasera, durerea prea indelungata e capabila de asa ceva. Crezusem ca m-am dus la culcare, dar n-o facusem. Sau ma dusesem si apoi ma sculasem. Corp neascultator. A scris in caietele mele, a scris pagini dupa pagini. A scris cu mana stanga, ca sa combata teama, ca sa reziste la umilinta. Asa se intamplase probabil.
Am cantarit din ochi spray-ul, poate ca ma luptasem toata noaptea cu furnicile, zadarnic. Dadusem cu insecticid in fiecare camera din casa si de aceea Otto se simtea rau, de aceea Gianni vomitase atata. Sau poate ca nu. Partile mele opace inventau vinovatii pe care Olga nu le avea. Ma zugraveam neingrijita, iresponsabila, incapabila, ma indreptam spre o autodenigrare care avea sa tulbure si mai mult situatia reala si sa ma impiedice sa-i marchez limitele, sa stabilesc ce anume era, ce nu.
Am pus spray-ul pe un raft, am mers cu spatele spre usa in varful picioarelor, ca si cum n-as fi voit sa deranjez silueta femeii de la masa de lucru care-si reluase scrisul, pe Ilaria care lovea in continuare metodic. M-am dus din nou in baie, luptand cu vinovatiile inchipuite. Bietul copil, gingasul meu baiat. Am cautat algocalmin in dezordinea din compartimentul cu medicamente si, cand l-am gasit, am turnat doisprezece picaturi (fix doisprezece) intr-un pahar cu apa."
Citeste mai mult

nou

49.00Lei

49.00Lei

Primesti 49 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

In stoc

Livrare

Estimare livrare miercuri, 30 iulie

Important icon msg

Acest termen de livrare este estimativ. In cazul perioadelor aglomerate pot aparea intarzieri.

Livrarea produselor din stoc se realizeaza in decursul a 24-48 de ore (zile lucratoare) de la plasarea comenzii.

Livrarea cartilor in engleza aflate in stocul furnizorilor nostri se realizeaza in intervalul de 2-4 saptamani, afisat in pagina de produs. Toate comenzile care contin un titlu din aceasta categorie vor fi livrate la termenul cel mai indelungat. in cazul in care doresti impartirea comenzii, te rugam sa ne contactezi pentru a-ti comunica toate conditiile. Poti gasi aceste informatii si in sectiunea Termeni si Conditii.

Descrierea produsului

Aceasta carte face parte din colectia Anansi Contemporan.

Candva scriitoare aspiranta, Olga a renuntat la ambitiile ei literare, dedicandu-se casniciei si cresterii copiilor. Cand e parasita de sotul ei, Mario, se refugiaza in propria nefericire si descrie zilele care au urmat plecarii lui ca pe un iad personal. Are treizeci si opt de ani, doi copii si un caine-lup de care trebuie sa aiba grija in continuare, desi i se pare ca viata s-a sfarsit. Treptat, Olga se desprinde dureros de realitate, facand o obsesie din a intelege de ce sotul ei a incetat s-o iubeasca si a lasat-o in urma pentru o femeie mult mai tanara, dupa cincisprezece ani de casnicie.
 
Furia, ratacirea, dezorientarea, sentimentul de gol, senzatia de sfartecare a familiei si abandonul de sine pun stapanire pe eroina Elenei Ferrante, care, incetul cu incetul, simte ca pierde contactul cu viata reala. In plus, e bantuita de o amintire din copilarie care o aduce in pragul nebuniei - amintirea unei femei care, dupa ce a fost parasita de sot, a hotarat sa-si puna capat zilelor.
 
Bestseller in Italia timp de aproape un an, Zilele abandonului descrie incercarea unei femei parasite de a gasi, dupa luni de furie, indoieli, autocompatimire si disperare, o cale de a-si depasi suferinta si de a-si construi o noua viata.
 
Inca de la aparitia romanului Prietena mea geniala, care deschide Tetralogia Napolitana, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformandu-se in asa-numita "Febra Ferrante". Este considerata una dintre autoarele contemporane cele mai convingatoare, o stilista desavarsita, cu o intuitie artistica iesita din comun, care a castigat admiratia mai multor scriitori celebri - Jhumpa LahiriElizabeth StroutClaire Messud - si a unor critici importanti: James WoodJohn Freeman, Eugenia Williamson etc. Dar, fara indoiala, primirea cea mai calduroasa a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce vorbeste intr-un stil plin de frumusete si forta despre sentimentul de apartenenta la un loc, despre relatiile umane, dragoste, familie si prietenie.
 
Zilele abandonului a fost ecranizat de Roberto Faenza in 2005, cu Margherita Buy, Luca Zingaretti si Goran Bregovic in rolurile principale, filmul fiind nominalizat la Leul de Aur in cadrul Festivalului de Film de la Venetia.
 
La Grupul editorial Trei au aparut toate volumele Tetralogiei NapolitanaPrietena mea genialaPovestea noului numeCei care pleaca si cei ce raman si Povestea fetitei pierdute, romanele Fiica ascunsa si Iubire amara, precum si cartea pentru copii Noaptea pe plajaPovestea fetitei pierdute a fost nominalizata la Man Booker Prize (2016) si a primit Medalia de Aur pentru fictiune in cadrul Independent Publisher Book Awards (2016).
 
Prietena mea geniala, primul roman din Tetralogia Napolitana, a fost ecranizat de HBO sub forma unui mini-serial.
 
Un roman sobru, fara sentimentalisme, plin de pasaje scrise cu o intensitate ametitoare. Ferrante isi da masura talentului in descrierea obsesiilor ineluctabile care alcatuiesc peisajele noastre mentale. -  La Stampa
 
Ferrante descrie in detaliu microcosmosul personal al unei femei abandonate, drumul sinuos catre Acceptare si urmele dureroase ale trecerii timpului. - El Mundo

Una dintre cele mai mari scriitoare din Italia ultimilor ani. - Corriere della Sera
 
Nimic din ce citesti despre cartile Elenei Ferrante nu te pregateste pentru ferocitatea scrisului ei. -The New York Times
 
O capodopera! Fascinatia romanului rezida in inteligenta necrutatoare a vocii sale narative. - The Philadelphia Inquirer

Traducere din limba italiana de Cerasela Barbone.

 
Fragment din cartea "Zilele abandonului" de Elena Ferrante:
 
"L-am luat de jos, l-am studiat cu atentie, am privit in jur dezorientata, am observat furnicile. Treceau rapid insirate pe langa baza bibliotecii, invadasere din nou casa, poate ca firul lor negru era singurul care o mai tinea intreaga, care o impiedica sa se dezintegreze complet. Fara incapatanarea lor, m-am gandit, as vedea-o pe Ilaria acum stand pe o stinghie de pardoseala multmai departe, iar in camera in care zace Gianni ar fi mai greu de ajuns decat la un castel cu podul mobil ridicat, incaperea plina de durere in care agonizeaza Otto ar fi o carantina pentru bolnavi de ciuma, unde n-ai putea intra, si chiar emotiile si gandurile si amintirile vietii trecute, locurile straine si orasul de origine si masa sub care ascultam povestile mamei mele ar fi o pulbere foarte fina in lumina fierbinte de august. Sa las in pace furnicile. Poate ca nu erau un inamic, facusem rau incercand sa le extermin. Soliditatea lucrurilor e incredintata uneori unor factori enervanti care par sa le tulbure coeziunea.
Acel ultim gand a avut o voce puternica, a rasunat, am tresarit, nu era al meu. I-am auzit cu claritate ecoul, reusise chiar si sa treaca de bariera loviturilor sarguincioase ale Ilariei. Am ridicat ochii de pe spray-ul pe care-l aveam in maini spre masa mea de lucru. Corpul de mucava al sarmanei din Napoli statea acolo, imbinare artizanala a celor doua profiluri ale mele. Ramanea in viata cu venele mele, le vedeam rosii, descoperite, umede, pulsand. Si gatlejul, si corzile vocale, si respiratia care sa le faca sa vibreze imi apartineau. Dupa ce a rostit acele cuvinte incoerente, si-a reluat scrisul in caietul meu.
Desi am ramas intepenita pe pozitia mea, am reusit sa vad clar ce scria. Notite de-ale ei, pe paginile mele. Camera asta e prea mare, nota cu caligrafia mea, nu reusesc sa ma concentrez, nu sunt capabila sa inteleg pe deplin unde sunt, ce fac, de ce. Noaptea e lunga, nu trece, de aceea m-a parasit sotul meu, voia nopti care sa treaca, inainte sa imbatraneasca, sa moara. Am nevoie, ca sa scriu bine, sa ajung la miezul fiecarei intrebari, de un loc mai mic, mai sigur. Sa sterg ce e inutil. Sa restrang campul. Sa scrii cu adevarat inseamna sa vorbesti din pantecele matern. Sa intorci pagina, Olga, s-o iei de la capat.
Azi-noapte nu m-am dus la culcare, mi-a spus femeia de la masa de lucru. Dar imi aminteam ca m-am bagat in pat. Un pic de somn, ma ridicasem, ma intorsesem la culcare. Probabil ca ma bagasem in asternut foarte tarziu, fara sa opun rezistenta, de-a curmezisul, iata de ce eram in pozitia aceea neobisnuita cand m-am trezit.
Sa fiu atenta, deci, sa reordonez faptele. Deja in cursul noptii ceva in mine cedase si se fransese. Ratiunea si memoria mea se dezintegrasera, durerea prea indelungata e capabila de asa ceva. Crezusem ca m-am dus la culcare, dar n-o facusem. Sau ma dusesem si apoi ma sculasem. Corp neascultator. A scris in caietele mele, a scris pagini dupa pagini. A scris cu mana stanga, ca sa combata teama, ca sa reziste la umilinta. Asa se intamplase probabil.
Am cantarit din ochi spray-ul, poate ca ma luptasem toata noaptea cu furnicile, zadarnic. Dadusem cu insecticid in fiecare camera din casa si de aceea Otto se simtea rau, de aceea Gianni vomitase atata. Sau poate ca nu. Partile mele opace inventau vinovatii pe care Olga nu le avea. Ma zugraveam neingrijita, iresponsabila, incapabila, ma indreptam spre o autodenigrare care avea sa tulbure si mai mult situatia reala si sa ma impiedice sa-i marchez limitele, sa stabilesc ce anume era, ce nu.
Am pus spray-ul pe un raft, am mers cu spatele spre usa in varful picioarelor, ca si cum n-as fi voit sa deranjez silueta femeii de la masa de lucru care-si reluase scrisul, pe Ilaria care lovea in continuare metodic. M-am dus din nou in baie, luptand cu vinovatiile inchipuite. Bietul copil, gingasul meu baiat. Am cautat algocalmin in dezordinea din compartimentul cu medicamente si, cand l-am gasit, am turnat doisprezece picaturi (fix doisprezece) intr-un pahar cu apa."
Citeste mai mult

Detaliile produsului

S-ar putea sa-ti placa si

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Istoricul tau de navigare

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one