L-am descoperit de George Saunders când am citit O baie în iaz, pe ploaie, care este rodul a 20 de ani în care autorul a predat cursuri de scriere creativă la o universitate americană. O carte minunată, pe care am recitit-o cu delicii. Cu Ziua eliberării a fost mai greu. Cartea cuprinde 9 povestiri, dar este eterogenă din punctul de vedere al subiectelor, al stilului și al modului de abordare. Patru dintre proze te solicită la maximum: Ziua eliberării, Mama faptelor cutezătoare, Strigoii și Eliott Spencer; celelalte 5 sunt mai ușor de citit. Ce anume le diferențiază? În primul rând, faptul că prozele din prima categorie îți turează la maximum motoarele proceselor deductive. Este foarte greu (iar uneori imposibil) să-ți dai seama cine sunt personajele, unde și când are loc acțiunea, despre ce anume este vorba în poveste. Povestirea care dă titlul culegerii este foarte ilustrativă în acest sens și probabil că va începe să-mi răspundă la aceste întrebări la relectură (cu toate că m-am oprit la jumătate, epuizat). Citind-o, m-am gândit la un sfat pe care Kurt Vonnegut, el însuși profesor de cursuri de scriere creativă, îl dădea studenților lui: Fii îndurător cu cititorul! Ei bine, în povestirea Ziua eliberării, Saunders nu este deloc îndurător. În Strigoii, autorul e mai blând; textul ăsta mi-a plăcut mai mult (de fapt, cel mai mult din toată cartea). Din grupa celorlalte (să zicem mai clasice), se evidențiază O chestie la muncă, un text amuzant, antrenant și cu un parcurs impredictibil. Mi-e foarte greu să mă decid dacă să cumpăr sau nu Pastoralia, altă colecție de povestiri, semnate de același autor. Sau romanul Lincoln între vieți - deși un roman parcă te constrânge, din diferite motive, să fii mai prietenos cu cititorul. Una peste alta, cel puțin pentru cele două povestiri menționate, cartea a meritat banii.